Analiza Comportamentală Aplicată (ABA)
Posted on: 4 noiembrie, 2007
„Conform ABA motivele pentru care un comportament are sau nu loc pot fi găsite în primul rând în mediu. Această concluzie are la bază faptul că un anumit comportament este dobândit prin interacţiunile cu mediul şi faptul că evenimentele perturbatoare din mediu pot afecta comportamentul. Programele care folosesc ABA evaluează evoluţia copilului şi comportamentul acestuia pentru a putea dobândi o înţelegere clară a relaţiei dintre strategiile instrucţionale utilizate şi modificările de la nivelul comportamentului şi modului de învăţare al copilului. ABA implică structurarea unei abilităţi pentru a putea fi învăţată în paşi mici şi recompensarea copilului pentru fiecare pas pe care l-a parcurs corect. Răspunsurile simple sunt în mod tipic predate la început şi apoi extinse la nivelul comportamentelor mai complexe, adecvate vârstei. Elevii sunt iniţial ajutaţi să dea răspunsurile corecte, micşorând în acelaşi timp şansele de a răspunde greşit.
Şedinţele de predare sunt repetate de mai multe ori pentru a oferi ocazii suficiente de învăţare. În funcţie de obiectivele unei clase la care se predă în general după metode comportamentale, aceste şedinţe pot avea loc în formula unu la unu (profesor – elev) sau în cadrul unor grupuri de instrucţie sau cu câte un elev pe parcursul activităţilor care au loc pe parcursul zilei. Abilităţile predate în timpul şedinţelor în formula unu la unu vor fi exersate şi încurajate în cadre mai puţin structurate, mai tipice, pentru a-l ajuta pe copil să generalizeze abilitatea respectivă.
Iată cum ar putea funcţiona o abordare ABA: un copil care nu vorbeşte deloc ar putea fi învăţat să producă sunetul “mmm” pentru “mai mult”, pentru a obţine mai mult din obiectul/produsul dorit. Iniţial profesorul poate accepta o aproximare a sunetului “mmm” înainte de a-i oferi copilului obiectul dorit. Ulterior, profesorul va aştepta din partea copilului o pronunţie mai clară a respectivului sunet. Cu timpul, acest sunet va fi modelat pentru a semăna cât mai bine cu formula “mai mult”. Când această etapă este atinsă, copilul va fi învăţat să folosească formula “mai mult”, oridecâteori va dori ca un anumit lucru să se repete. Eventual copilul va învăţa să recunoască etichetele obiectelor/alimentelor preferate (precum lapte, prăjitură şi tren) şi va fi învăţată să lege aceste două cuvinte pentru a forma o cerinţă de tipul “mai vreau prăjitură/mai multă prăjitură”. Apoi copilul va fi învăţat să folosească acest răspuns în situaţii diferite, mai naturale pentru a putea generaliza. Obiective educaţionale suplimentare pot include a-l învăţa pe copil să formuleze propoziţia “Vreau mai mult lapte”.
În ultima vreme, mulţi profesori şi terapeuţi furnizează instrucţiuni foarte intersante pentru copiii cu autism aplicând metodele ABA în cadrul formatului unu la unu. Cel mai adesea, acest tip de instrucţiune are loc acasă şi este predată de o echipă de profesori şi terapeuţi care lucrează prin rotaţie timp de 30-40 de ore săptămânal. Locaţia instrucţiunii/programului este extinsă la nivelul comunităţii şi al şcolilor după şase luni sau un an, deşi perioada de lucru este stabilită pentru fiecare copil în parte. Unele şcoli oferă deasemenea programe intensive ABA pentru copiii cu vârste foarte fragede. În aceste cazuri, este esenţial ca profesorii să colaboreze foarte bine cu părinţii pentru a se asigura că predatul se desfăşoară consecvent atât la şcoală cât şi acasă.
În ciuda abordării specifice aplicate, un program educaţional comportamental bun trebuie să întrunească anumite cerinţe. În primul rând, trebuie să existe o descriere clară a obiectivului ce urmează a fi atins ( ce anume se va învăţa sau ce comportament problemă va fi micşorat). Un profesor ar putea cere copilului dumneavoastră să completeze corect (în proporţie de 90%) o foaie de lucru pe parcusrul a trei şedinte consecutive înainte de a considera că respectiva abilitate a fost dobândită. În al doilea rând metoda de predare trebuie să fie clar formulată, având notat pe negru pe alb fiecare pas astfel ca oricine lucrează după ea să o poată urmări. În al treilea rând, consecinţele utilizate pentru a încuraja comportamentul care este predat trebuie precizate şi trebuie să aibă sens pentru copilul dumneavoastră. Denumim aceste consecinţe întăritori (reinforcers) şi pot include laude, abţipilduri, mâncăruri, timp de relaxare suplimentar sau accesul la jucăriile preferate. Există un număr nelimitat de stimuli care pot constitui întăritori pentru un copil; este important să reţineţi, însă, că ceva constituie un reinforcer pentru copilul dumneavoastră dacă determină evoluţia unui comportament adecvat.”
Text tradus din Children with Autism, A Parent’s Guide, edited by Michael D. Powers, Woodbine House, 2000
Traducere realizata de Gabriela Ioana Apetrei
autismro.wordpress.com 
Lasă un comentariu