Posts Tagged ‘Sfaturi autism

Nu ma rasfata. Stiu foarte bine ca nu mi se cuvine tot ceea ce cer , dar incerc totusi…
Nu-ti fie teama sa fii ferm cu mine. Asta ma aseaza la locul meu.
Nu folosi forta cu mine. Asta ma obisnuieste cu ideea ca numai forta conteaza.
Nu fii inconsecvent. Asta ma pune in incurcatura si ma face sa incerc sa scap nepedepsit.
Nu-mi face multe promisiuni. S-ar putea sa nu le poti tine. Asta ma va face sa-mi pierd increderea in tine.
Nu raspunde provocarilor mele atunci cand spun sau fac lucruri care te supara. Voi incerca atunci sa capat si mai multe „victorii”.
Nu ma face sa ma simt mai mic decat sunt. Voi incerca sa-ti dovedesc contrariul, purtandu-ma ca o persoana „importanta”.
Nu face in locul meu nimic din ceea ce as putea face singur. Asta ma face sa ma simt ca un copil mic si voi continua sa te folosesc in serviciul meu.
Nu-mi menaja „relele obiceiuri” si acorda-mi cat mai multa atentie. Altfel nu faci decat sa ma incurajezi sa le continui.
Nu ma corecta in public. Voi fi mult mai atent daca imi vei vorbi intre patru ochi.
Nu incerca sa discuti comportamentul meu in febra conflictului. Din anumite motive, auzul meu nu e forte bun in acel moment, si nici cooperarea.
Nu ma face sa simt ca greselile mele sunt pacate. Trebuie sa invat ca pot face greseli fara sa simt ca nu sunt bun de nimic.
Nu ma cicali. Daca o faci, va trebui sa ma protejez prin a parea surd.
Nu ma pedepsi prea tare. Ma sperii usor si atunci s-ar putea sa spun minciuni.
Nu uita ca-mi place sa experimentez. Invat din asta.
Nu ma respinge cand pun intrebari cinstite. Daca o faci, vei constata ca nu te mai intreb si caut raspunsuri in alta parte.
Nu te teme ca petrecem prea putin timp impreuna. Conteaza cum il petrecem.
Poarta-te cu mine ca si cu prietenii tai. Tine minte: invat mai bine de la un model decat de la un critic.
Nu uita ca nu pot creste fara incurajari si intelegere!!

Atunci cand banuiti ca este ceva in neregula in dezvoltarea copilului dvs., ar trebui sa mergeti imediat sa vorbiti cu un specialist despre acest lucru. S-ar putea sa fie o afectiune sau nu, dar in cazul in care este, cu cat mai repede o descoperiti, cu atat mai bine este. Interventia precoce are cele mai bune rezultate iar de la sine, nu se rezolva nici o problema legata de tulburarile pervazive de dezvoltare.

In bucuresti recomand Centru Medical Ioana – ale carui date de contact sunt:
Adresa: Bulevardul N. Titulescu, nr. 80, Bl. A1, Sc. A, eT. 1, Ap 4, interfon 04, sector 1, Bucuresti, telefon / Fax: 021. 2233810, si despre care puteti citi si aici pe blog: https://autismro.wordpress.com/2008/03/06/ioana-medical-center/

Clinica TerapiaM, str. Dumbrava Rosie, nr. 12A, sector 2, tel. 021.2102565, www.terapiam.ro

I. Imediat dupa aflarea diagnosticului, pentru a reusi sa ajutati cat mai eficient copilul este recomandat sa cititi despre aceasta afectiune. Este foarte importnt sa intelegeti tulburarile ce se petrec in sfera socializarii, a comunicarii si limbajului, autoservirii, somnului si alimentatiei, jocului, in sfera cognitiva, motrica etc.

Este foarte important pentru copil ca dvs sa intelegeti cu ce se confrunta el si faptul ca are nevoie de ajutor pentru a depasi aceste dificultati, sa intelegeti faptul ca problemele nu vor disparea de la sine si ca acum este momentul cel mai potrivit sa incepeti un program de terapie. Informatii utile in limba romana gasiti pe site-urile parintilor:
autism.ro, autismromania.ro iar carti utile gasiti aici: carti-autism.

II. Este deosebit de util sa aveti filmulete cu copilul in momentele in care desfasurati activitati comune cum ar fi: spalatul, masa, jocul, comunicarea si limbajul. Inregistrati-va copilul cand are comportamente pozitive dar si cand are comportamente de protest ori alt tip de comportamente nedorite.

III. Discutiile si intalnirile cu alte familii aflate in aceeasi situatie sunt extrem de importante. Foarte usor o famile se poate izola de restul lumii si se poate epuiza cautand solutii pentru situatia lor. Internetul este o sursa foarte importanta de informatii despre familii care au trecut de faza de inceput si va pot ajuta sa intelegeti mai bine aceasta situatie, sa gasiti materiale, terapeuti, suportul de care aveti nevoie pentru a va descurca cu noua situatie in care va aflati.

IV. Gasirea terapeutilor si a coordonatorului pentru terapia copilului dvs este urmatorul pas care nu va fi deloc usor. Un coordonator din strainatate poate fi contactat pe site-urile institutelor Lovaas din Europa si din SUA. Cautati institutele Lovaas sau ABA din tara care va intereseaza. Site-ul www.lovaas.com poate fi un punct din care sa porniti cautarea. Un coordonator venit din strainatate special pentru copilul dvs poate costa intre 20.000 si 25.000 de dolari pe an pentru coordonare, worshop-uri tinute o data la 3 luni, convorbiri telefonice etc, incluzand aici costurile pentru materialele terapiei si plata terapeutilor care lucreaza copilul. Pentru plata terapeutilor care lucreaza cu copilul trebuie sa aveti intre 40 si 80 ron pe zi pentru 4 ore de terapie pe zi (un terapeut fiind platit cu 15 pana la 25 ron pe ora). Lucrand 5 zile pe saptamana, cate 4 ore, costul poate fi intre  1300 si 2000 ron pe luna.

Un coordonator din Romania, licentiat in psihologie, cu master finalizat dar neacreditat ABA, va poate pune la dispozitie o experienta de aprox. 4 ani in terapia ABA, si va poate costa 2.000 de euro/dolari pe an, la care se adauga plata terapeutilor care lucreaza cu copilul si costul materialelor. Cu cat experienta coordonatorului este mai vasta si numarul de copii cu care acesta a lucrat este mai mare, cu atat ei se apropie mai mult de nivelul supervizorilor de la care acestia au invatat si s-au specializat. Iar coordonatorii din Romania inca mai au nevoie sa demonstreze ca sunt buni, lucru care ii face sa-si faca meseria serios, in beneficiul copiilor.

V. Materialele de care are nevoie un copil care incepe ABA sunt oarecum diferite de jucariile „clasice” intalnite in camera copilului inainte de terapie. Copilul si terapeutul au nevoie de o masuta adecvata varstei copilului, si de 2 scaune aprox. la fel ca design si potrivite varstei copilului astfel incat el sa stea cu picioarele drepte sub masa, si sa atinga podeaua cu talpile. Acesta se gaseste la magazinele Boribon, dar si la magazinul Ikea.

Copilul are nevoie de incastre din lemn, puzzle cu numar mic de piese (2,4,6,9 etc ) dar la dimensiune mare si ele se gasesc la Casa retro. Va avea nevoie de imagini ale obiectelor uzuale, persoanelor din jur, actiunilor si emotiilor, pentru a intelege diferite notiuni si rationamente: cauzalitate, asocieri, potrivire, antonime, etc (care pot fi achizitionate si la noi, de la Edurelle ).

Are nevoie de animale din material plastic, bile pentru insirat, inele de pus pe stativ, marionete, confetti si fluiere pentru suflat, instrumente muzicale, plastilina pentru modelat, sortere pentru a potrivi cuburi in orificiile potrivite etc. Pentru imitare cu obiecte, jocuri si potrivire, la inceput este nevoie sa aveti cate doua obiecte identice: cani, masinute, papusi, perii, telefoane, etc. Jucarii / materiale potrivite si recomandate gasiti la Casa Retro, www.materialedidactice.ro,  boribon.ro, www.edurelle.com, www.ikea.ro.

„Copilul autist, daca nu are si alte afectiuni asociate, trebuie sa invete comportamentele de autoservire si autonomie personala in mod firesc, la fel ca toti ceilalti copii. Este foarte adevarat ca acest proces al invatarii este mai greu dar asta nu inseamna ca el poate fi exclus. Ganditi-va logic: daca acum (oricare ar fi varsta copilului dumneavoastra), el se impotriveste vehement la invatarea unor deprinderi, oricare ar fi ele, cum vor fi aceste proteste peste un an, doi, trei…

Varsta invatarii folosirii toaletei, imbracatului, incaltatului, spalatului, servirii mesei nu este speciala pentru copiii autisti. Daca la 3 ani inca ii dam copilului sa manance cu lingurita din mana noastra pentru ca ,,asa ii place, si nu vrea altfel”, credeti ca la 5 ani nu se va mai impotrivi? Atunci va considera acest lucru ca pe un fapt in sine, il va lua ca atare si se va impotrivi si mai tare daca incercati sa-i schimbati obiceiurile.

Toti copiii gasesc multiple forme de santaj sentimental pentru a se sustrage de la anumite activitati, iar copiii autisti protesteaza in mod special la orice schimbare. Lasati-i sa intre intr-un ritm al existentei in care lucrurile se schimba. Invatati-i sa-si foloseasca energia facand lucruri utile, ei au mai multa energie decat dumneavoastra.

1. Folosirea toaletei

Formarea deprinderilor de autonomie personala este deopotriva importanta pentru copil cat si pentru parinti. Binecunoscuta fiind rezistenta copiilor autisti la schimbare, trecerea de la purtatul scutecelor la folosirea toaletei se va face greu, cu atat mai greu cu cat parintii cedeaza la impotrivirea copilului.

In mod normal, in jurul varstei de 2 ani copilul incepe sa foloseasca olita sau scaunul pentru copii. Dezvoltarea copilului aduce cu sine dezvoltarea controlului sfincterian prin propriile descoperiri. La copilul autist acest lucru nu se dezvolta odata cu sine ci prin invatare sistematica.

Trebuie sa aveti in vedere varsta de dezvoltare a copilului, fiind important ca aceasta sa aiba achizitii conform virstei mentale de 2 ani, cind doriti sa il integrati intr-un astfel de program. In cazul in care autismul este insotit si de alte afectiuni, trebuie sa tineti cont de posibilitatile si resursele copilului.

Retineti: controlul sfincterian format ofera mai multe sanse de integrare. Exista multe gradinite, centre pentru copii care nu primesc copilul pana in momentul in care nu are controlul sfincterian format.

Programul de toaleta:

1. Chiar daca copilul se impotriveste (plange, tipa), scutecul va fi scos, iar copilul asezat pe toaleta (pe care se va aseza eventual un colac de toaleta pentru copii). In timpul in care copilul va sta pe toaleta, adultul va sta cu el si il va asigura afectuos ca este
in siguranta, ca este firesc ce se intampia, ca nu trebuie sa-i fie frica. I se vor aduce in baie jucariile preferate, carti, muzica, iar copilul va sta pe toaleta pana in momentul in care va face ceva (pipi cel mai adesea). Dupa care va putea pleca de pe toaleta si va fi puternic recompensat. Dupa 15 minute se reia ritualul, copilul din nou este pus pe toaleta unde va sta pana va face, apoi va fi recompensat. Cele 15 minute de pauza cresc cu cate 5 minute dupa fiecare succes, si scad cu 5 minute dupa fiecare accident.

2. In situatia in care copilul face intre intervalele de toaleta va fi imediat dus pe toaleta, unde va termina ce are de facut, apoi va fi schimbat, si i se va comunica copilul ca este gresit ce a facut in cuvinte putine cu ton dezaprobator.

3. Daca in timpul in care sta pe toaleta este autoagresiv, mainile sau picioarele ii vor fi imobilizate fara sa i se dea multe explicatii, dar lasand sa se inteleaga ca trebuie sa stea pe toaleta indiferent ce ar face.

4. Comportamentele de autostimulare vor fi la fel stopate fara multe explicatii si fara a exprima dezacordul. Cu miscari firesti ii vom bloca copilului mainile si eventual ii vom distrage atentia de la aceste comportamente povestindu-i ceva, cantandu-i etc.

5. Daca copilul este baiat, simultan cu sederea pe toaleta pentru scaun se va invata si modalitatea de a face pipi ,,ca barbatii”, stand in picioare (in jurul varstei de 4 ani). Asigurati-va in acest caz ca este suficient de inalt. In cazul in care acest lucru este greu de inteles de copil, el va fi insotit de un adult – barbat, frate, tata, educator – care ii va arata cum se procedeaza.
Pentru ca acest program sa aiba succes trebuie ca accesul la baie sa fie liber, iar copilul dupa ce a invatat sa foloseasca toaleta, sa invete sa exprime nevoia de a merge la baie.

• Daca copilul poate exprima verbal acest lucru, chiar si prin cuvantul ,,baie” sau ,,pipi”, trebuie sa identifice nevoia si sa o exprime astfel. I se va explica de cate ori va sta pe toaleta insotit de adult ca ,,face pipi” – pana va asocia cuvantul cu nevoia si actul in sine. Cand vine timpul de mers la baie, din locul in care este copilul trebuie ajutat sa spuna „fac pipi” pentru ca el sa stie sa ceara de oriunde ar fi.

• Daca nu se poate exprima verbal, modalitatea cea mai des folosita de copil este de a se tine cu mana de pantaloni in zona genitala. Aceasta este o metoda eficienta daca putem sta permanent cu atentia indreptata spre copil, dar metoda da gres cand nu putem urmari fiecare miscare a copilului.

• Una dintre metodele indicate in acest caz, cand copilul nu se poate exprima verbal, este cea a cartoanelor cu imagini. Confectionati un carton cu imaginea toaletei pe care il aratati copilului, ori de cate ori trebuie sa mearga la wc, pana cand va asocia imaginea cu nevoia. Acest carton poate fi chiar poza toaletei pe care o puteti plastifia pentru a o proteja. Evitati situatia in care copilul ar putea identifica imaginea doar cu toaleta proprie si nu cu ,,toaleta” in general. Aceasta imagine va fi permanent la indemana copilului pentru a o putea folosi ori de cate ori are nevoie.

• Uneori, in momentul in care au aceasta nevoie, copiii autisti isi dau pur si simplu pantalonii jos si asteapta sa fie dusi la baie. Acest mod de comunicare este eficient cand copilul este mic, dar trebuie treptat eliminat. Imaginati-va acest gest cand copilul, devenit adolescent, isi da pantalonii jos cand are nevoie sa foloseasca toaleta (pe strada, sau acasa in prezenta musafirilor sau la scoala)!

In cazul in care copilul are resursele necesare, demarati acest program maxim in jurul varstei de 3 ani, si mai ales vara pentru a evita raceala cauzata de acidentele de la inceput. Nu cedati la impotrivirea copilului. Daca acum va poate manipula cu tipete si plans, imaginati-va ca acestea vor creste in intensitate o data cu varsta si mai tarziu va fi mult mai greu. Este dificil daca la 5-6 ani copilul mai poarta scutece. Este bine sa nu asteptati si sa luati tnasuri la timpul potrivit.

Daca totusi ati ajuns in situatia in care copilul este mare si mai poarta scutece, incepeti imediat acest program. Cu trecerea timpului va fi si mai greu, nu mai pierdeti timp pretios.”

Articol preluat din cartea: Autism. Cartea pentru parinti, Daniela Cucuruz (Martinescu), editura Licentia Publishing, Bucuresti, 2004.

„Mesaje codate modalitati de sustragere din activitate

Pentru a exprima faptul ca nu-i face placere un anumit lucru, o anumita persoana sau o activitate copilul autist poate avea comportamente dintre cele mai diverse. Agresivitatea, automutilarea, plansul pot fi folosite in aceste cazuri. La fel cum aceste comportamente pot fi transmise si pentru a exprima faptul ca isi doreste ca o activitate sa inceapa, sau ca cineva ii place.
Spuneam la un moment dat ca, in general, copiii gasesc multiple forme de santaj sentimental pentru a se sustrage de la anumite activitati, iar copiii autisti protesteaza intr-un mod foarte special.

Plansul si tipetele, in cazul copiilor autisti pot insemna multe lucruri:

– Pot insemna o acuta senzatie de foame, sete, dorinta de a merge undeva;
– Plansul poate insemna o suferinta: durere de burtica, dinti, urechi etc.;
– Poate insemna la fel de bine antipatia pentru o persoana pe care nu vrea sa o vada;
– La fel cum poate exprima faptul ca vrea ca o activitate care se desfasoara in prezent sa se termine, sau o activitate preferata sa inceapa;
– Plansul poate exprima si teama, frica;
– Poate exprima de asemena si faptul ca se simte neglijat, ori ca vrea ca toata lumea sa fie atenta la el.
Isi cauta spectatori urmarind reactii.

Trebuie sa fiti foarte atenti la copil si sa reusiti sa decodificati corect mesajul. Trebuie sa observati plansul: daca are lacrimi sau nu, daca plange cu furie, daca copilul are nevoie de spectatori sau nu cand plange, daca se opreste din plans cand ceilalti parasesc camera in care el se afla, daca se tine cu manutele de burtica sau de alte parti ale corpului in semn de durere, daca plange ziua sau noaptea. La fel ca plansul si tipetele, si somnul exprima multe mesaje la care trebuie sa fim foarte atenti.

Somnul si cascatul pot exprima faptul ca nu vrea sa indeplineasca o anumita activitate, ca nu vrea sa intalneasca o anumita persoana, sau pot exprima suferinta (daca se intampla in afara orelor obisnuite de somn).

Bogdan este un baietel de 4 ani, foarte agitat, care niciodata nu doarme in timpul zilei si pare ca nu oboseste niciodata. In momentul in care profesoara care lucra cu el acasa aparea la usa, copilului i se facea brusc somn si casca intr-una, ochii inchizandu-i-se de somn. La inceput parintii si profesoara restabileau o alta zi pentru sedinta de lucru si aceasta din urma pleca. Dupa un timp insa, parintii au observat ca Bogdan nu adormea niciodata si isi revenea din somnolenta in mod miraculos dupa plecarea doamnei.

Intr-o astfel de situatie analizati comportamentul copilului, dar si pe cel al doamnei inainte de a lua o decizie. Daca prezenta acesteia este benefica si rezultatele muncii ei cu copilul sunt pozitive si daca copilul nu este in mod real obosit, este foarte important sa nu cedati la acest mod de impotrivire al copilului. Cand vine doamna, el trebuie sa lucreze si acest lucru trebuie respectat, chiar daca se face ca adoarme pe covor.

O alta forma de sustragere de la activitate este imbratisarea si sarutul, ca santaj sentimental. Copilul devine constient de bucuria si multumirea parintilor in momentul in care ei ii iau in brate si ii saruta incat de fiecare data cand au de indeplinit o activitate care nu le face placere, trece direct la santajul de acest fel. Isi dragalesc parintii exprimand bucurie si tandrete pana in momentul in care parintii renunta sau uita de activitatea pe care copilul o avea de indeplinit. Sau fiind atat de fericiti de aceasta tandrete indeplinesc sarcina in locul copiilor lor.

Fiecare dintre aceste comportamente poate avea functii si semnificatii diferite la copii diferiti.
Daca unul plange pentru ca vrea ca o activitate care nu-i face placere sa se termine, altul plange pentru ca activitatea lui favorita nu incepe mai repede. Odata decodificat mesajul si inteles comportamentul copilului putem lua anumite masuri de interventie.

Exemple de comportamente cu functie de comunicare:

• Plansul si tipetele;
• Somnul si cascatul;
• Imbratisarea, sarutul;
• Agresivitatea;
• Prinderea de mana sau directionarea adultului spre anumite obiecte, usa etc.;
• Vocalizarea.

Dificultatile de comunicare ale copiilor autisti creeaza frustrari si deseori agresivitate, determinate de faptul ca uneori noi nu reusim sa decodificam corect mesajele pe care ei ni le transmit. Ajutandu-i sa invete sa comunice, indiferent de modalitatea de comunicare folosita, ii ajutam sa-si diminueze si comportamentele problema care apar cel mai adesea datorita dificultatii sau a incapacitatii persoanei autiste de a-si comunica nevoile, dorintele, intr-un mod adecvat, dar si incapacitatii noastre de a-i intelege.

Pentru Costin incapacitatea adultilor de a intelege mesajele pe care el le transmite este o sursa mare de frustrari care adesea sunt insotite de agresivitate si crize de plans. Uitandu-se la TV intr-o zi, copilul intrerupe, merge la mama cu telecomanda pe care i-o pune in mana. Mama a crezut ca el vrea sa schimbe programul si asezandu-se Ianga copil a manevrat telecomanda pentru a gaisi un program pe care copilul sa-l urmareasca in continuare. In acel moment, copilul a smuls telecomanda din mana mamei si a aruncat-o spre aceasta, incepand sa planga si sa tipe strident. Mama a revenit la programul pe care il urmarea copilul si a incercat de asta data sa dea volumul mai incet si mai tare. In momentul in care volumul a crescut copilul s-a linistit si si-a reluat locul in fata TV-ului.

Chiar o situatie banala ca aceasta poate fi generatoare de mari frustrari pentru un copil care nu stie sau nu poate sa-si exprime dorintele intr-un mod simplu de inteles pentru marea majoritate a oamenilor. Si, desi noi nu putem intelege semnificatia tuturor mesajelor acestor copii, daca suntem mai atenti la comportamentul lor, o serie de actiuni ar putea fi usor decodificate si astfel inlaturata o sursa de frustrare.”

Articol preluat din cartea: Autism. Cartea pentru parinti, Daniela Cucuruz (Martinescu), editura Licentia Publishing, Bucuresti, 2004.

„La copiii autisti aparitia limbajului este mult intarziata si rareori are functie de comunicare. Cerce-tarile arata ca in jur de 50% dintre persoanele cu autism nu au limbaj verbal, iar cei care totusi vorbesc, sunt caracterizati printr-un sever deficit verbal, dificultati in intelegerea vorbirii, dificultati de perceptie si de emitere a vorbirii, inversari de pronume si vorbire metaforica.

Pot repeta o serie de cuvinte un timp indelungat, ori pot emite sunete articulate sau nearticulate fara sens, au dificultati in obtinerea unui sunet sau a unui grup de sunete, a unui gest in solicitarea unui obiect, in exprimarea unui fapt sau a unei intentii. Aceasta lipsa de apreciere a valorii simbolisticii si a aspectelor functionale ale limbajului, face ca ei sa aprecieze mai mult forma cuvintelor decat continutul lor in comunicare. Atunci cand copiii autisti vorbesc, emiterea cuvintelor este neclara, imprecisa. Anumite fraze sau cuvinte preferate insa pot fi pronuntate corect. Exprimarea si intonatia sunt deseori nepotrivite, la fel si modul de utilizare a volumului vocii.

Uneori, pentru a obtine de la ceilalti o reactie previzibila, ei pun intrebari asteptand sa auda un anumit cuvant sau o fraza in raspuns, alcatuind jocuri de cuvinte. Acest lucru poate fi de multe ori amuzant sau poate fi facut pentru a intarzia sau a evita o problema mai putin placuta ori mai putin previzibila.
Desi ei au permanent sansa de a utiliza limbajul in mod spontan, corect, totusi nu reusesc sa dezvolte un sistem de comunicare, fie el chiar rudimentar. In ciuda abilitatii de a reda identic vorbirea altora, copiii autisti folosesc foarte rar vorbirea cu scop de comunicare. Si atunci, ei trebuie invatati ca vorbirea, indicarea, gesturile, cuvintele scrise, imaginile pot constitui un mod de a-si face cunoscute si satisfacute dorintele, nevoile.

Caracteristica lor este lipsa intentiei de comunicare (ei nu sesizeaza faptul ca vorbirea, semnele, gesticulatia pot fi utilizate pentru a-si face cunoscute dorintele, nevoile). Si acest aspect incetineste mult procesul de terapie a limbajului. Dupa ce au fost invatati un mod de comunicare, procesul de terapie si educatie devine mult mai usor. Atunci cand este vorba de un copil autist aceste intentii de comunicare si mesaje transmise sunt extrem de importante. Este mult mai usor sa se lucreze cu un copil care spune ,,apa” in loc de ,,mi-e sete, vreau apa, suc, ceai etc.”, decat cu unul care repeta fraze elaborate, dar fara sens.

Pentru un copil autist cuvintele au diverse semnificatii, dar chiar si atunci cand copilul pare ca intelege tot ce se cere de la el si ca intelege toate cuvintele, este inutil sa folosim fraze lungi, incarcate cand i ne adresam. Un limbaj simplu va ajuta copilul sa inteleaga mai repede si mai bine mesajul transmis. Adica, in loc de „ Andrei, mergi in bucatarie, ia un pahar, desfa sticla si umple-l cu apa, apoi bea” spuneti simplu „ Andrei ia-ti apa si bea.” Mesajul va fi clar, copilul va intelege ce se asteapta de la el si ce are de facut.

Se intampla insa si situatia inversa, cand ei isi aleg singuri modalitatea de comunicare cu care vor sa ne transmita gandurile si dorintele si noi trebuie sa decodificam mesajele pe care ni le transmit. Cand trebuie sa descoperim in modul de comunicare al copilului gesturile/comportamentele care exprima faptul ca el vrea ceva, ca este trist sau vesel, ca ii este foame sau sete, cald sau frig, frica etc.”

Articol preluat din cartea: Autism. Cartea pentru parinti, Daniela Cucuruz (Martinescu), editura Licentia Publishing, Bucuresti, 2004.


Redirectionez 2%

2% pentru Autism

Centrul de Terapie pentru Copiii cu Autism

Centrul AITA ofera copiilor cu autism programe de terapie intensiva, timpurie, utilizand PECS, terapie comportamentala aplicata (ABA), logopedie, kinetoterapie, socializare, toate acestea alcatuite in urma evaluarilor initiale si periodice. La Centru fiecare copil lucreaza in camera sa, avand materialele sale si echipa sa de terapeuti si coordonatori cu multi ani de experienta in domeniu.

Facebook

http://www.facebook.com/ Asociatia AITA

Online

Stats

  • 591,509 hits