Copilul care nu progreseaza cu terapia ABA

Posted on: 25 Iulie, 2017

Terapia copiilor cu autism reprezinta un proces foarte amplu care implica resurse foarte mari, umane in primul rand, dar si resurse financiare enorme pentru majoritatea familiilor din Romania.

Terapia ABA (Applied Behavior Analysis – Analiza Comportamentala Aplicata) a fost puternic promovata inca din anul 2004, cand, practic, o alta varianta de terapie de recuperare nu aveam in tara, si imediat a fost adoptata in mediul privat, mai ales. In institutiile de stat nici acum nu se practica decat in foarte putine locuri, si cu numar foarte mic de ore raportat la nevoile copiilor. Aici, inca, se practica predominant logopedia, kinetoterapia… „terapiile clasice”.

Terapia ABA a adus multa speranta in Romania, si paradoxal multa presiune atat pe copil si parinte, cat si pe terapeutii care o practica. Studiile in domeniul acestei abordari arata ca un numar de pana la 48% dintre copiii cu autism recupereaza pana la independenta daca:
– incep terapia de timpuriu (inaintea varstei de 3 ani),
– beneficiaza de un program de calitate aplicat de profesionisti bine pregatiti in domeniu,
– beneficiaza de numarul de ore de terapie recomandat,
– continua terapia pe parcursul intregii zile cu familia.

Studiile in acest domeniu insa sunt putine, greu accesibile, au un numar foarte mic de copii implicati comparativ cu numarul copiilor care primesc acest tip de terapie, rezultatele fiind foarte bune pentru un numar foarte mic de copii.

Copiii recuperati reprezinta mai degraba exceptii minunate si nu o garantie a succesului acestei abordari chiar si atunci cand se indeplinesc toate conditiile recomandate de specialisti. Procentul de recuperare este cel mai adesea subiectiv apreciat si in acest procent de 48% intra copiii care fac progrese si care evolueaza frumos, recuperarea fiind deopotriva mai mare sau mai mica, insa vizibila in mod evident.

De aici rezulta o lupta incrancenata  a tuturor de a ajunge la recuperare, uneori, din pacate, fara a mai lua in considerare limitele si resursele copilului si  diagnosticul (diagnosticele asociate cu care se lupta copilul).  Copiii ajung sa fie inclusi in programe vaste de terapie carora unii le fac fata cu succes, unii nu.

Ce se intampla insa cu copiii care nu se inscriu in acest procent de 48%?

ABA este o stiinta a invatarii, care presupune un sistem foarte alert si intensiv de pasi si obiective, constituite in programe ce trebuie sa fie masterate de catre copil, iar presiunea devine din ce in ce mai mare atunci cand copilul nu progreseaza in acord cu numarul de ore, cu eforturile parintilor dar si ale terapeutilor.

Cand copilul nu face fata programului, parintii traiesc sentimente de vinovatie legate de faptul ca poate copilul a inceput mult prea tarziu, ca nu fac suficient pentru copil, ca fiul lor nu are suficiente ore in program, ca poate nu au cea mai buna echipa, ca poate nu merg in centrul corect, ca poate era mai bine sa lucreze acasa etc. Dificultatile copilului sunt explicate doar din punct de vedere comportamental, celelalte aspecte legate fiind ignorate (biologice, neurologice, psihologice) copilul trebuind sa progreseze in acord cu eforturile depuse de catre toti cei ce il inconjoara.

Insa dincolo de nemultumirea parintilor si a terapeutilor legata de progres si de evolutia terapiei, este recomandat sa nu pierdem din acest tablou copilul si cum arata el in aceasta desfasurare de forte careia unii nu-i pot face fata. Copilul care trece prin zeci de programe pe zi si nu stie/ nu poate da raspunsul asteptat traieste intr-un permanent esec, care il arunca fie intr-o pasivitate majora, fie intr-o agitatie, agresivitate si/sau furie greu de controlat. Atunci  cand copilul nu este fericit, terapia esueaza.

O terapie adecvata si adaptata resurselor si limitelor unui copil este aceea in care copilul progreseaza, devine independent in invatare, in acord cu puterile lui si este fericit. ABA si-a dovedit eficienta de-a lungul timpului pentru unii copii, la fel cum PECS-ul este foarte eficient pentru alti copii, kinetoterapia, logopedia, socializarea, terapia senzoriala sau terapia ocupationala. Aproape toate aceste abordari se bazeaza pe principii comportamentale sau includ unele principii fara a fi neaparat orientate comportamental. Insa toate merita sa fie aduse in discutie pentru ca nu exista nici un motiv pentru a continua ani de zile, intensiv o terapie care nici nu are rezultatele dorite si nici nu il valorifica pe copil ca individ.

Daca am face cu totii doar terapie ABA, ar fi la fel de grav ca si in cazul in care nu ar exista terapia ABA.

Fiecare copil merita o terapie adecvata in care sa-i fie valorizat la maxim potentialul pentru ca fiecare copil merita sa traiasca reusita si nu esecul. Dupa 2 – 3 ani de terapie ABA intensiv cred ca merita sa ne punem anumite intrebari, daca nu chiar cu mult mai devreme. Daca echipa a fost profesionista, copilul a inceput inainte de a implini 3 ani, a lucrat 2,3, 5, 8 ore pe zi si totusi progresele sunt minime  se recomanda reevaluarea realista a copilului, reanalizarea asteptarilor dar si a optiunilor de terapie.

Ii este cu adevarat util copilului un program intensiv de terapie ABA atunci cand programul din aceasta vara este identic cu cel de vara trecuta, ca obiective si activitati, si nimic semnificativ nu s-a schimbat intr-un an?
Poate face copilul care nu vorbeste progrese pe limbaj daca foloseste PECS?
Il ajuta o terapie senzoriala pe copilul puternic desincronizat senzorial?
Cat de utila este o terapie ocupationala pentru copilul care la varsta intrarii in scoala inca nu stie sa se imbrace, sa manance, sa se spele, sa foloseasca corect toaleta?
Care este rolul medicului si medicatiei si cand este absolut necesar sa abordam si acest tip de tratament?

Sunt multe alte intebari pe care ar fi util sa ni le punem in numele copiilor nostri si nu doar sa ni le punem ci si sa gasim si sa acceptam raspunsurile. In plus, este important, mai ales pentru copii, sa-i acceptam si sa-i valorizam cu limitele lor si nu sa le amanam dreptul la fericire pentru momentul in care „se vor face bine”.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Redirectionez 2%

2% pentru Autism

Centrul de Terapie pentru Copiii cu Autism

Centrul AITA ofera copiilor cu autism programe de terapie intensiva, timpurie, utilizand PECS, terapie comportamentala aplicata (ABA), logopedie, kinetoterapie, socializare, toate acestea alcatuite in urma evaluarilor initiale si periodice. La Centru fiecare copil lucreaza in camera sa, avand materialele sale si echipa sa de terapeuti si coordonatori cu multi ani de experienta in domeniu.

Facebook

http://www.facebook.com/ Asociatia AITA

Online

Stats

  • 613,128 hits
%d blogeri au apreciat asta: