Centrul AITADesi literatura de specialitate arata ca acest diagnostic se poate pune la copii foarte devreme, inainte chiar de 12 – 18 luni, acest lucru se regaseste rar in practica de specialitate. Avem copii care ajung la noi, la terapie, inaintea varstei de 2 ani, care au diagnostic si ai caror parinti sunt pregatiti pentru a incepe recuperarea cu copiii lor, marea majoritate avand medicul in Bucuresti. Avem insa si cazuri care ajung la noi la 5 ani, de multe ori fara a avea un diagnostic clar pana la aceasta varsta. Aceasta situatie o gasim in multe tari din Europa, nu doar in Romania, factorii care impiedica diagnosticarea si interventia precoce fiind oarecum aceeasi.

Uneori parintele, mai ales daca se afla la primul copil, nu banuieste ca este ceva in neregula cu fiul/fiica sa, iar specialistii cu care intra in contact nu sesizeaza nici ei dificultatile copilului. In acest caz copilul este diagnosticat abia la intrarea in gradinita sau chiar mai tarziu, la intrarea in scoala.

In alte cazuri parintele sesizeaza ca ceva este in neregula dar nu poate accepta aceasta situatie si atunci nu cauta ajutor sau neaga si incearca pe cat posibil sa ascunda ori sa caute scuze comportamentului copilului.

Insa de multe ori parintii sesizeaza dificultatile copilului si vor sa investigheze si sa ceara ajutor, dar se lovesc de o serie de persoane din jur, care blocheaza demersurile lor:

– cei din familie si anturajul apropiat – prietenii care ii asigura pe parinti ca totul este in regula, ca stiu ei alti copiii exact cu aceleasi manifestari care acum sunt bine, ca mama este hiper-protectoare si ar trebui sa se mai relaxeze etc. Uneori unul dintre soti sau un bunic identifica dificultatile dar ceilalti aduc argumente nenumarate pentru a justifica si scuza comportamentul copilului, si se opun cand se discuta despre vizita la medic.

– medicul de familie – care asigura familia ca totul este in regula, mai ales pentru ca „au vazut ei copii autisti in trecut, iar acest copil nu este ca ei”. Mai ales cand copilul, in cabinet, se intampla sa zambeasca ori sa stea in brate la mama si daca este fizic sanatos, medicul da asigurari ca nu sunt probleme de niciun fel.

– medicul specialist – mai ales in provincie, nu pune acest diagnostic din mai multe motive: fie vrea sa protejeze familia de „vestile rele”, fie nu are suficienta experienta cat sa identifice aceasta tulburare la copiii mici si atunci asigura familia ca totul este in regula cu copilul.

– medicul specialist – atunci cand manifestarile copilului sunt neclare, acesta avand unele comportamente de tip autist, dar nu suficient de multe sau de frecvente cat sa justifice diagnosticul, si atunci pacientul ramane sub observatie si este chemat sa revina dupa o luna, doua, trei.

Diagnosticul de autism se pune doar pe baza observarii si analizarii comportamentului copilului (persoanei), si este influentat si de starea persoanei din momentul evaluarii.

In concluzie, intarzierea diagnosticarii face ca in toate aceste cazuri copilul sa nu primeasca ajutor cat mai devreme posibil, nu incepe la timp terapia si, efectiv, recuperarea.

Dintre semnele care indreapta parintii catre un specialist:

  • nu raspunde la nume sau la solicitarile adultului (decat cand “vrea”) si pare ca nu aude sau nu intelege ceea ce i se cere;
  • nu se uita unde i se arata si nu se uita la adult daca vrea ceva de la el,
  • desi poate tolera alti copii in jurul sau, si chiar poate fi bucuros de prezenta lor, nu interactioneaza efectiv cu copiii, decat cel mult alearga impreuna;
  • protesteaza in momentul in care i se cere ceva si se insista pentru primirea unui raspuns;
  • jocul ii este marcat de un caracter stereotip (foloseste obiectele sau jucariile mereu in acelasi fel, de exemplu: le inchide/deschide, bate cu obiectele in anumite locuri, le invarte etc ), ori nu este atras de jucarii ci mai degraba de sticle goale, sfori, pungi etc.;
  • nu foloseste obiectele in scopul lor uzual (le linge, le scutura, plimba sticle pe care le umple si le goleste etc);
  • prezinta tulburari senzoriale manifestate uneori prin nevoia de a atinge orice, de a linge, de a pipai, iar alte ori prin refuzul de a intra in contact cu anumite texturi, de a gusta anumite alimente etc;
  • poate avea comportamente stereotipe: insira si aliniaza obiecte, se invarte ori flutura mainile sau obiecte mici etc..
  • poate prezenta probleme de alimentatie, si probleme ale somnului;
  • nu doreste sau nu poate sa foloseasca cuvinte cu sens de comunicare;
  • merge pe varfuri, ori are miscari bizare are mainilor si ale corpului;
  • ecolalizeaza (repeta la nesfarsit sunete, cuvinte, reclame tv etc).

Atunci cand parintele suspecteaza ca dezvoltarea copilului este dificila sau atipica, este recomandat sa caute un specialist cu experienta in lucrul cu copiii mici pentru a afla cat mai curand cu ce se confrunta copilul si ce este de facut. In orasele mari din tara pot exista specialisti buni care pot ajuta eficient copiii, insa atunci cand parintele este convins ca are un copil care are dificultati de relationare si comunicare, si aceste nu sunt identificate de specialist, este recomandat sa caute o a doua opinie, eventual intr-un oras mai mare ori centru universitar.

Asociatia AITA

Elena Nedelcu

Fiecare copil este diferit, unic in dezvoltare, cu particularitati specifice si fiecare copil are dreptul la educatie, conform cu nevoile si posibilitatile lui, asa cum atesta si Forumul mondial privind educatia  organizat de UNESCO la Dakar, la care Romania a aderat.

Integrarea copilului cu autism in gradinita de masa se realizeaza pe baza educatiei incluzive care atesta dreptul copiilor cu cerinte educative speciale la educatie si la sprijin astfel incat sa beneficieze de sanse egale. Copilul cu autism face la randul sau parte din aria copiilor cu cerinte educative speciale iar integrarea acestuia in gradinita trebuie sa se realizeze pe baza unui parteneriat educational astfel incat rezultatele sa fie pozitive.

Aceasta este latura teoretica iar Romania a aderat la politicile educationale internationale militand pentru integrarea in scoala de masa a copiilor cu nevoi speciale.

In realitate insa exista multe bariere care impiedica integrarea copilului cu autism in gradinita.

Tot mai multi parinti ai copiilor cu autism relateaza ca intampina dificultati majore atunci cand isi inscriu copilul in sistemul de invatamant de stat. Ei au de a face de multe ori cu reticenta afisata de persoanele care lucreaza in cadrul invatamantului. Astfel apare deseori fenomenul de segregare, de excludere a copilului cu autism. Acest comportament vine uneori si din partea parintilor copiilor cu dezvoltare tipica care nu isi doresc un copil cu nevoi speciale in preajma copilului lor. Ceea ce nu inteleg aceste persoane este ca, in fond, orice copil, indiferent de tipul de devoltare, poate intampina la un moment dat dificultati de invatare, adaptare, relationare sociala. Acest lucru nu trebuie sa duca la excluderea lui sociala si scolara, ba din contra, trebuie sa se analizeze factorii care au dus la aceasta situatie si sa se caute solutii.

Desi in Romania legea garanteaza accesul liber la educatie al tuturor copiilor, inca de la inscrierea in gradinita, sunt parinti ce realizeaza ca multe gradinite nu sunt pregatite sa integreze copilul cu autism, fie datorita lipsei de materiale ori de personal specializat, fie uneori chiar datorita unei atitudini nonincluzive venite din partea educatoarei si a conducerii gradinitei.

Este important sa existe o buna comunicarea intre copilul cu autism si ceilalti copii iar pentru a se realiza acest lucru este nevoie de interventia educatoarei care are rolul de a facilita aceasta comunicare. Educatoarea asigura dezvoltarea culturii clasei, incurajeaza relatiile pozitive intre elevi, incurajeaza diversitatea si creeaza momente pentru valorificarea fiecarui copil. Acestea sunt roluri ce trebuiesc indeplinite de catre educatoare iar la randul lor, acestea trebuie sa fie sustinute de personalul specializat astfel incat aceste atribute sa aduca efecte dezirabile.

Cand educatoarea nu indeplineste aceste caracteristici ori nu are sustinerea necesara pentru a integra copilul cu autism in colectivitate, tot procesul de integrare poate fi periclitat.

In unele cazuri o bariera se formeaza datorita lipsei prerechizitelor necesare integrarii cu succes a copilului cu autism.

Desi multi parinti isi doresc sa aiba un copil care sa demonstreze ca are multe cunostinte, la integrarea in gradinita in prima faza va conta cel mai mult cum va face fata copilul la aceasta schimbare, cum va reactiona la noul mediu care presupune noi reguli la care el trebuie sa se supuna, multi stimuli noi si o schimbare majora in programul sau zilnic.

La inceput se recomanda ca integrarea sa se faca alaturi de un shadow – un (insotitor) care sa mearga cu copilul la gradinita si sa il ajute cand este cazul. Acesta il ajuta pe copil sa interactioneze cu cei din jur, pe partea de rezolvare de probleme, pe gestionarea comportamentelor neadecvate, pe centrarea in activitate etc.

Shadow-ul nu este pe post de educator, in fata copilului e important ca educatorul sa isi impuna punctul de vedere iar insotitorul sa intervina doar atunci cand este cazul si intr-un mod discret.

In clasa, educatoarea conduce lectiile, ofera consecintele pentru toti copiii iar shadow-ul intervine doar pentru a oferi ajutor copilului in a indeplini cerintele si doar atunci cand e nevoie.

Pentru a organiza invatarea astfel incat sa il atraga pe copilul cu autism e important ca educatoarea sa cunoasca pasiunile copilului si aici trebuie sa intervina parintii. Inca de la inceput acestia trebuie sa se asigure ca educatoarea este flexibila si implicata si trebuie sa ii spuna acesteia despre preferintele copilului. Astfel, daca copilului ii plac masinile, educatoarea se poate folosi de stickere cu diverse masini pentru a le oferi ca recompense in clasa tuturor copiilor.

Este deci important ca un copil cu autism sa fie familiarizat cu sistemul de tokeni si de recompense, acest sistem fiind la indemana cadrelor didactice ca o metoda de motivare a lui.

 

Abilitati minime necesare copilului la inscrierea la gradinita:

  • Sa poate sta pe scaun la cerere o perioada de timp (la grupa mica o activitate la masa dureaza pana la 20-25 minute, in medie)
  • Sa raspunda la instructiuni simple (Ridica-te, Vino, Asteapta, Stai jos, Aplauda, Du la cos etc)
  • Sa inteleaga ce este intrebat si sa reuseasca sa se exprime in mod functional (Ce este? Unde e? Vrei x?)
  • Sa aiba abilitati de imitare motorie si cu obiect
  • Sa fie autonom –sa poate manca singur si sa bea apa, sa aiba dobandit trainingul de toaleta.
  • Sa cunoasca culorile, animalele, obiecte uzuale, parti ale corpului, notiuni despre mediu – acestea fiind integrate in activitatile desfasurate zilnic la gradinita

 

In cadrul gradinitei, conform Curriculum pentru invatamantul prescolar, programul anual de studiu se va organiza in jurul a sase mari teme: Cine sunt/ suntem?, Cand, cum si de ce se intampla?, Cum este, a fost si va fi aici pe pamant?, Cum planificam/ organizam o activitate?, Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim? si Ce si cum vreau sa fiu?

In medie, pentru toate cele patru intervale de varsta, o activitate cu copiii dureaza intre 15 si 45 de minute. In functie de nivelul grupei, de particularitatile individuale ale copiilor din grupa, de continuturile si obiectivele propuse la activitate, educatoarea va decide care este timpul efectiv necesar pentru desfasurarea fiecarei activitati.

Este important sa stiti ca in majoritatea gradinitelor exista cateva activitati care se desfasoara zilnic, precum Calendarul naturii (In ce anotimp suntem, In ce luna, Cum e vremea, zilele saptamanii), Prezenta, Activitatile zilei. Pentru a se adapta la acestea vorbiti cu educatoarea pentru a le exersa si acasa cu copilul, in cazul in care are nevoie de acest ajutor suplimentar.

Este de dorit ca educatoarea sa il trateze pe copilul cu autism la fel cum face si cu ceilalti si sa se plieze pe nevoile si pe posibilitatile lui fara insa a-l separa de grup. De exemplu, intr-o activitate in care fiecare copil trebuie sa denumeasca fructele de toamna de pe o plansa, copilul cu autism, daca este nonverbal, poate sa fie pus sa arate fructele respective. Important este ca acesta sa nu fie scutit de cerinte ci sa se adapteze activitatea astfel incat si copilul cu autism sa fie inclus, valorizat si sa beneficieze de invatare.

Copiii cu autism au nevoie sa faca parte din comunitate, sa fie integrati si sprijiniti in adaptarea lor la mediul scolar. Integrarea nu trebuie sa fie doar fizica ci acestia sa fie inclusi in grupul de copii si sa existe o comuniune.

Copiii cu autism, asemenea tuturor copiiilor indiferent de tipul de dezvoltare, au nevoie sa fie valorizati, sa beneficieze de practici educationale deschise si flexibile astfel incat sa le fie recunoscute aptitudinile si capacitatile de invatare dar si cele de adaptare .

Orice copil poate sa fie util societatii in care traieste, cu conditia sa beneficieze de un mediu scolar in care sa fie acceptat si inteles.

 

 

Surse bibliografice:

  • Curriculum pentru invatamantul prescolar, 2008
  • Ghergut, A. (2016). Educatia incluziva si pedagogia diversitatii. Iasi: Editura Polirom.
  • Vrasmas, T. ( 2010 ). Incluziunea scolara a copiiilor cu cerinte educationale speciale. Aspiratii si realitati. UNICEF.
  • Vrasmas, E. Vrasmas, T. (2012). Educatia incluziva in gradinita: dimensiuni, provocari si solutii. Buzau: Tipografia Alpha MDN.

12715645_10206769831737664_3764015951924099824_nPsiholog Georgeta Hutanu

Deja sunt mai bine de trei ani si jumatate de cand am trecut pragul centrului AITA la inceput de 2013, initial ca voluntar, mai apoi ramanand angajata pe postul de asistent manager. Privind in urma, la acel moment nu stiam mai nimic despre autism, doar cateva lucruri citite pe site inainte de interviu. Insa inca de la inceput am avut o mare admiratie pentru terapeuti – pentru felul in care lucreaza cu copiii, pentru rabdarea lor, pentru faptul ca sunt mereu plini de entuziasm si cu zambetul pe buze, indiferent de problemele lor personale.

De-a lungul anilor am intalnit numerosi copii, fiecare special, diferit de ceilalti. Si totusi progresele apareau curand, mai mici sau mai mari, in functie de fiecare copil. Vedeam copiii doar la venire si la plecare, uneori la grupurile de socializare, dar, pe masura ce treceau zilele, vedeam schimbarile: erau mai prezenti, mai sociabili, incepeau sa vocalizeze, mai tarziu imi invatau numele si ma salutau, faceau diverse cereri. Multi dintre ei sunt acum la gradinita sau la scoala.

Ce am invatat intre timp de la colegii mei? Planul de interventie individualizat este foarte important. Acesta cuprinde toate ariile de dezvoltare, iar accentul se pune pe cele in care este deficitar copilul. Familia are un rol semnificativ in succesul terapiei, de aceea sedintele la care participa parintii si intreaga echipa sunt necesare. Caietul de corespondenta ajuta la o comunicare mai buna intre terapeuti si familie in perioadele dintre sedinte si tot in caiet parintii primesc zilnic teme pe care sa le lucreze cu copiii. Notarea riguroasa in dosarele fiecarui copil permite evaluarea progreselor pe care acesta le face. Grupurile de socializare influenteaza foarte mult felul in care copiii interactioneaza cu ceilalti si mai tarziu grupurile de pregatire pentru gradinita pun accentul pe achizitiile necesare conform programei. Alte etape importante sunt generalizarea si invatarea incidentala, care fac treptat trecerea de la camera de terapie la mediul natural.

Dar, inainte sa stiu toate lucrurile acestea, am vazut: copii care imi zambesc in fiecare dimineata, care au inceput sa-mi spuna „buna”, copii care au inceput sa-mi povesteasca ce au facut in vacanta sau in parc, care se joaca impreuna, care impart jucariile cu ceilalti, isi asteapta randul in joc,  isi recunosc parintii, ai lor si ai celorlalti copii, stiu numele colegilor si terapeutilor si care, pe masura ce trece timpul, au tot mai multe abilitati de autoservire. I-am vazut invatand sa accepte alimente noi, sa foloseasca singuri toaleta, sa accepte sa fie tunsi sau sa le fie taiate unghiile, sa ceara la magazin ce vor, sa mearga la doctor fara frica…toate acestea in pasi mici si cu multa rabdare.

Toate acestea au avut asupra mea efectul unor miracole si nu de putine ori pe fata mea s-a putut citi bucuria cand vedeam un progres cat de mic la un copil, insa ce stiu acum cu siguranta este ca aceste miracole sunt infaptuite de  echipa de terapeuti in colaborare cu familia, toti urmarind acelasi scop: un copil cat mai independent.

imagesPsih. Irina Pătru

Autismul poate afecta cinci aspecte care sunt comune în mai multe familii care se confruntă cu acest diagnostic. Intensitatea acestor provocări este influențată de severitatea autismului, însă dificultățile cu care familiile se confruntă sunt asemănătoare, chiar dacă acel copil este sever afectat sau înalt funcțional.

Primul aspect este legat de ajustarea așteptărilor pe care le au părinții.

După primirea diagnosticului de autism, așteptările se vor schimba, iar aici experții spun că unele din aceste așteptări posibil că nu au fost spuse cu voce tare, dar cu siguranță o parte din ele au fost gândite. De exemplu, majoritatea părințiilor se așteaptă în mod natural ca copilul lor să urmeze o școală pentru ca apoi să aibă o carieră.

Al doilea aspect: griji cu privire la frații copiilor cu autism, cei tipici.

Este o provocare indiferent dacă tulburarea se află la primul născut, cel mijlociu sau cel mai mic, deoarece părinții se vor îngrijora la fel de mult, iar timpul dedicat acestei provocări este același.

Într-un studiu recent publicat în „Journal of Autism and Developmental Disorders” cercetătorii au comparat din punct de vedere psihosocial (ex: într-un context social) și emoțional frații copiilor cu autism cu frații copiilor tipici. Ei au descoperit că cei ce au frați cu autism față de cei ce au frați tipici sunt mai adaptați. Nu se știe de ce au avut rezultate mai bune cei ce au frați cu autism, o probabilitate poate să fie faptul că observând și că au fost implicați în a avea grija de un frate cu autism, i-au responsabilizat ceea ce a dus la un nivel ridicat de maturitate.

Este important în cazul în care aveți un copil cu autism și unul tipic să vă asigurați că fiecare copil are timpul lui cu fiecare părinte. De exemplu: Astăzi mama este responsabilă cu terapia copilul cu autism, iar tatăl iese în parc sau la film cu celalalt copil. Mâine rolurile se vor inversa. În acest fel evitați probabilitatea ca copilul tipic să ajungă să se simtă neglijat.

În cele mai multe cazuri frații sau surorile își iubesc sincer fratele sau sora cu autism. Unii din ei sunt atenți și observă, iar apoi preiau și redau. De exemplu, să zicem că terapeutul îi spune  copilului cu autism „Uită-te la mine când vorbești”, iar fratele observă, preia și redă și el cerința în alt mediu, deseori obținând chiar răspunsuri bune din partea fratelui cu autism.

Bineînțeles că pot să fie și momente dificile când nu își plac fratele cu autism. Se poate întâmpla atunci când în viața lor au loc diverse schimbări în mediul social, care de obicei presupun o primă întâlnire de joacă sau o primă noapte petrecută de un prieten acasă la ei. Îngrijorările lor sunt legate de  părerea prietenului și de teama de a nu fi batjocorit fratele lui cu autism atunci sau mai târziu el la școală.

Părinții ar trebui să înțeleagă că fratelui tipic îi este greu, chiar dificil să înțeleagă că fratele lui are autism. Dacă stăm să ne gândim puțin, deseori adulților le este greu să înțeleagă. Așa că este important ca atunci când vorbesc despre ce simt în legătura cu asta, să fie ascultați și încurajați să vă spună ce simt.

Cel de-al treila aspect este și el important: grija față de mariaj.

Confruntarea cu un diagnostic de autism pune presiune și stres pe orice căsătorie. Bărbații și femeile reacționează diferit la primirea acestui diagnostic, iar aceste reacții diferite aduc inevitabil un stres în plus căsătoriei. Cum?

De exemplu, femeile sunt profund  afectate și triste, dar ele se mobilizează și rup pământul alergând după soluții. Bărbații se retrag adesea în muncă și totodată pun la îndoială diagnosticul sau îl neagă. Femeia se simte singură și nu are cu cine să-și împărtășească durerea, iar acum se produce prima fisură în căsătorie. Acest tipar dat ca și exemplu, nu este urmat de toate cuplurile, însă au fost cupluri care l-au urmat.

Soluția este ca cei doi să-și facă timp unul pentru celălalt ca să comunice, să găsească împreună calea de mijloc, ca-n orice situație dificilă, ceea ce este mai ușor de spus decât de făcut. Fiindcă timpul le devine un dușman, din cauza programărilor la medic, a terapiei, a stresului financiar, chiar și așa este important să nu uite să-și „hrănească” relația. Asta poate însemna și un film vizionat împreună ca și cuplu, sau cafeaua de dimineață înainte de trezirea copilului sau a copiilor după caz.

Pe lângă timpul petrecut împreună este recomandat să aveți și un timp petrecut solo, chiar dacă acest timp este de 15-30 min și presupune băutul unei mici cafele la cafeneaua din drumul spre casă sau un ceai, uneori poate să fie chiar și un duș mai lung.

Pe lângă cele de mai sus este important să se vorbească despre autism și care sunt obiectivele pentru copil.

Al patrulea aspect este despre: tradițiile de familie.

Tradițiile de familie, cum ar fi concediile pot să devină o provocare sau aparent imposibile pentru familiile cu un copil cu autism.

Deseori familiile se ocupă de aceste provocări renunțând. Ceea ce este o greșeală, fiindcă cu un plan pus la punct cât de cât se poate face și așa zisul imposibil. Pentru că știm că un copil cu autism are dificultăți la schimbarea rutinei zilnică ce apare odată cu vacanța asta nu este o scuză pertinentă pentru a vă descuraja.

Cum să aveți un concediu odihnitor?

Cheia este să vă gândiți ce se poate face ca excursia să fie cât se poate de confortabilă pentru copilul cu autism, apoi să scrieți pe o foaie de hârtie care sunt problemele pe care le știți, cele mai dificile situații cu care vă puteți întâmpina, iar apoi să vă gândiți la o soluție pentru fiecare pe care o veți nota.

Celelalte tradiții de familie cum ar fi: zile onomastice, zile aniversare, nunți, și așa mai departe pot să fie stresante. Dar totuși vă puteți descurca bine și în aceste situații. Vă poate fi de ajutor dacă mergeți mai devreme acolo, pentru a se acomoda cu locația și cu venirea treptată a oamenilor. Îi puteți lua jucariile preferate pentru a se acomoda mai bine. Este bine să-i explicați în ziua respectivă care sunt activitățiile ce urmează să se petreacă de când s-a trezit. Puteți să faceți asta cu ajutorul unui orar vizual (cu imagini) sau arătându-i pe degete cu întâi facem asta, apoi asta, apoi asta , iar la final asta. Și să recapitulați împreună ce ați făcut și ce mai aveți de făcut. Finalul poate să fie petrecerea respectivă, de exemplu, sau somnul.

 

 

Al cincilea aspect, ultimul, dar nu cel din urmă este despre: menținerea vieții sociale.

A menține relațiile de prietenie este sănătos pentru relația de cuplu și pentru cea de familie.

Deseori menținerea acestor relații implică petreceri, picnicuri, sau altfel de ieșiri. Și pentru că această situație este similară celei de mai sus, vă puteți folosi de aceleași trucuri pentru a reuși și aici.

Chiar dacă autismul a început să devină mai cunoscut publicului larg, părinții nu ar trebui să aibă așteptări de la apropiați ca ei să aibă abilitătile necesare pentru a gestiona momentele delicate ce apar în viața lor de zi cu zi.

Probabil că renunțând la ideea despre ceea ce este familia „ideală” este un pas important ce vă poate ajuta în a face pace cu autismul.

 

Sursă: http://www.webmd.com/brain/autism

13102801_10207421934159817_4882254980097874877_nLunile aprilie si mai sunt dedicate constientizarii autismului, de aceea, Asociatia pentru Interventie Terapeutica in Autism –AITA- a organizat o sesiune de patru cursuri gratuite pentru cadrele didactice din gradinite. Aceastea s-au desfasurat in cadrul institutiilor participante, in sesiuni de 4 ore si au strans educatorii din numeroase gradinite din capitala. In cadrul cursurilor am discutat despre caracteristicile copilului cu autism, dificultatile care apar in integrarea in gradinita, care este rolul insotitorului, cum poate ajuta educatoarea, dar si despre principiile analizei comportamentale aplicate, functiile comportamentului si despre cateva tehnici de modelare comportamentala.

Cursurile au fost sustinute de Roxana Clinciu, psiholog clinician si analist comportamental BCaBA, si Alina Capusan, psiholog, specialisti in terapia copiilor cu autism.

Ne-a bucurat prezenta si interesul cadrelor didactice fata de problematica autismului. Am intampinat multe intrebari despre comportamentele copiilor cu autism, metodele de interventie, despre cum putem forma o echipa cu cadrele didactice pentru a-l ajuta pe copil sa se integreze in grupa de gradinita, dar si despre comunicarea cu parintii atunci cand cadrele didactice suspecteaza prezenta unor comportamente atipice. Exista o nevoie mare de informare in randul cadrelor didactice pentru ca acestea sa poata sti cum sa interactioneze cu copilul cu autism, cum sa il sprijine in evolutie si in procesul de integrare.

Le multumim gradinitelor participante pentru interes: Gradinita nr 263 Ciupercuta; Gradinita King George; Gradinita Conil.

Pentru organizarea de cursuri similare ne puteti contacta la tel: 0753 055852, 0213351536, puteti accesa site-ul nostrum www.autism-aita.ro sau ne puteti gasi pe facebook https://www.facebook.com/asociatia.aita.5?fref=ts .

we heart volunteers webDragi voluntari AITA,

Organizam special pentru voi un curs, in care sa ne cunoastem, sa intelegem autismul si, mai ales, sa intelegem cum putem ajuta copiii si Asociatia AITA.

Cursul va fi sustinut de Psih. Alex Stefan – coordonator ABA si
coordonator de voluntari la AITA.

Tematica va fi următoarea:

  • Ce inseamna sa fii voluntar la AITA, drepturi si responsabilitati.
  • Cum pot ajuta – tipuri de activitati in care avem nevoie de voluntari.
  1. Voluntariatul cu copiii care fac terapie la AITA
  • Ce este ABA? ABA în autism. Echipa terapeutică.
  • Funcțiile comportamentului.
  • Recompensă, pedeapsă, extincție, modelare, Discrete Trial Training, invățarea incidentală, Generalizarea
  • Verbal Behavior
  1. Voluntariat in echipa proiecte:
  • Traduceri, strangere de fonduri, promovare

 

Veți avea ocazia să aflați informații despre modul în care lucrăm cu copiii cu autism, veți putea să vă cunoașteți între voi și să aflați mai multe despre ce înseamnă AITA (misiune, viziune, proiecte, planuri de viitor).

Când? Joi, 25 februarie, de la 14:00 la 17:00, la sediul AITA – Str. Alexandru Magatti, nr. 5.

Vă mulțumim că faceți parte din echipa de voluntari și vă așteptăm la curs!

 

Cu prietenie, Alex Stefan
alexstefan@yahoo.com

DSC_9311-1În cadrul proiectului ‘In drum spre gradinita’, anuntam organizarea cursului

Shadow – sprijinul catre independenta!

in cadrul AITA – Asociația pentru Intervenție Terapeutică în Autism

Cursul va cuprinde o parte teoretica de 6 ore si 2 ore de practica. Cursul teoretic va avea loc in data de 3.03.2016 (intre orele 9-13) si in data de 10.03.2016 (intre orele 9-11). Orele de practica vor fi stabilite cu fiecare participant in parte, in intervalul 4-9 martie 2016,

Unde: sediul AITA, str Alexandru Magatti, nr 5, sector 3, Bucuresti.

Cursul va fi sustinut de Clinciu Roxana Maria, psiholog clinician, analist comportamental BCaBA cu experienta de 6 ani in lucrul cu copii cu autism.

Tematica

Copilul cu autism
-Ce este autismul? Caracteristicile copilului cu autism.

Integrarea copiilor cu autism – piedici si beneficii

Cand copilul cu autism are nevoie de shadow?

Ce este un shadow si ce responsabilitati are?

Care sunt responsabilitatile unui educator cand are la clasa un copil cu autism?

Regulile clasei

Comunicarea intre shadow – educatoare – parinti – terapeuti.

Analiza comportamentala ABA-ce este analiza comportamentala aplicata?

– principii de terapie comportamentala aplicata ABA. Principii de invatare.
– discrete trial (cerinta – comportament – consecinta)
-discriminarea stimulilor
– recompensa si pedeapsa in analiza comportamentala aplicata ABA
-principiile recompensarii
-ABC (antecedent – comportament – consecinta)

Abordarea functionala in terapia de recuperare a tulburarilor de spectru autist.
-Evaluarea comportamentului copilului si stabilirea comportamentelor target,
-Schimbarea comportamentelor neadecvate,
– Functiile comportamentelor

Cursul se adreseaza celor care doresc sa inceapa sa lucreze cu copiii cu autism ca shadow la gradinita sau scoala.

Pentru copiii cu autism care depășesc mare parte din manifestările specifice TSA datorita terapiei, a merge la gădinița normală este un pas definitoriu pentru dezvoltarea lor ulterioară. Ei au dreptul la educație și pot să facă față învățământului de masă sau special, daca sunt sprijiniti corespunzator.

Se acorda diploma de participare fara credite.

Contributia pentru participarea la curs este de 80 RON. Pentru a va asigura inscrierea, plata trebuie facuta in contul nostru: RO51BUCUE47774732511RO01 deschis la Aplha Bank sucursala Perla, sau la sediul nostru, pana cel tarziu 29.02.2016.

Inscrieri si intrebari la: officeaita@yahoo.com, tel: 021 335 15 36

Redirectionez 2%

2% pentru Autism

Centrul de Terapie pentru Copiii cu Autism

Centrul AITA ofera copiilor cu autism programe de terapie intensiva, timpurie, utilizand PECS, terapie comportamentala aplicata (ABA), logopedie, kinetoterapie, socializare, toate acestea alcatuite in urma evaluarilor initiale si periodice. La Centru fiecare copil lucreaza in camera sa, avand materialele sale si echipa sa de terapeuti si coordonatori cu multi ani de experienta in domeniu.

Facebook

http://www.facebook.com/ Asociatia AITA

Online

Stats

  • 549,649 hits