Posts Tagged ‘Deprinderi de autoservire

CUM DEBUTEAZA PROBLEMELE DE HRANIRE

 

De ce atat de multi copii mananca atat de putin? Cauza cea mai frecventa este ca atat de multi parinti sunt prea constiinciosi in a-i face pe copiii lor sa manace bine! Nu vedeti prea multe probleme de hranire la copiii ale caror mamici nu cunosc suficiente lucruri despre dieta pentru a-si face prea multe griji. Unii copii se nasc cu un apetit de lup, care ramane crescut chiar si cand acestia sunt nefericiti sau bolnavi, altii au un aptit mai moderat si sunt mai usor afectati de starea de sanatate sau starea de spirit. Aproape fara nici o exceptie, bebelusii se nasc cu un apetit suficient de mare care sa-i mentina sanatosi si sa le permita sa ia in greutate intr-un ritm normal.

Problema este ca bebelusii se nasc si cu un instinct de a se impotrivi daca sunt fortati prea tare si cu un instinct de a fi dezgustati de alimentele cu care au avut experiente neplacute. Mai exista si o alta explicatie: apetitul copiilor se modifica aproape tot timpul. Pentru un timp copilul simte nevoia de a manca multi dovlecei sau cereale la micul dejun, pentru ca in alta perioada sa fie dezgustat de aceleasi alimente.

Daca intelegeti acest lucru veti observa ca problemele alimentare pot sa inceapa la diferite stadii ale dezvoltarii copilului. Unii bebelusi se impotrivesc in primele luni de viata daca parintii lor incearca sa-i faca sa manace mai mult decat doresc sau daca atunci cand le sunt date primele alimente solide ei nu sunt lasati sa se obisnuiasca treptat cu ele, sau sunt fortati sa manace atunci cand nu doresc acest lucru. Multi dintre ei devin pretentiosi si selectivi dupa varsta de 18 luni deoarece incepand de la aceasta varsta castigul lor ponderal este normal sa se reduca, sunt mai incapatanati sau poate datorita aparitiei dintilor. A-i indemna insistent sa manace face ca apetitul lor pentru alimentul respectiv sa se reduca si mai mult si pentru o perioada mai lunga, uneori permanent. Foarte frecvent problemele alimentare apar atunci cand copilul se gaseste la sfarsitul unei boli, in perioada de convaescenta. Daca in aceasta perioada parintele anxios incepe sa il forteze sa manace inainte ca apetitul lui sa-i revina la normal, aceasta presiune poate face ca dezgustul copilului pentru mancare sa creasca rapid.

Insa nu toate problemele alimentare se datoreaza insistentlor parintilor… oricare ar fi cauza initiala, anxietatea si insistentele parintilor fac de obicei ca problema sa se agraveze si impiedica revenirea la normal a apetitului copilului.

 

Dr. Spock, Ingrijirea sugarului si a copilului, editia a 8-a

Scosul pampersului este recomandat sa se faca in jurul varstei de 2 ani, si mai ales sa se faca vara (cand este mai cald afara, copilul are mai putine haine pe el si mai usor de scos, si accidentele (scutecele ude) nu provoaca raceala atat de ds cum ar face-o iarna, sau chiar deloc).

Cand se horaraste invatarea copilului sa faca la olita / wc, trebuie sa aveti invedere sa fie accesul liber la toaleta, iar in cazul in care il invatati la olita aceasta trebuie sa stea doar in baie (astfel copilul invata ca pipi/caca se face doar in baie, nu oriunde).

Programul de toaleta are 2 mari targheturi:

Trebuie sa il invatam pe copil ca: Pipi se face doar la toaleta.

                                                Toaleta este doar pentru pipi.

 

Inainte de inceperea programului trebuie avute in vedere cateva lucruri:

De verificat cam cat de des face;  

De achizitionat un timer (se gaseste la magazinele TCM);

Trebuie achizitionata o scarita pe care copilul sa se poata urca sa ajunga usor si singur pe toaleta daca este mic.

Trebuie lucrat cuvantul „pipi” in imitare verbala daca nu-l spune, sau trebuie avuta o imagine care sa reprezinte baia „fac pip”.

 

In momentul in care incepem acest program, scoatem Pampersul si il vom mai pune doar cand doarme si numai dupa ce a adormit.

Trebuie sa gasim o recompensa speciala pentru pipi, pe care sa o primeasca doar cand face pipi/ caca la toaleta.

Va sta fara chiloti pe el si noi vom fi pregatiti sa il ducem imediat, la prima picatura la baie.

Avem nevoie de un timer, pe care il vom seta la 30 minute. Cand va suna timerul dupa 30 minute, il vom duce la baie si vom sta acolo pana cand va face pipi. Cand suna ceasul ii spunem ca mergem la pipi, sa facem pipi, stam la toaleta sa facem pipi, si vom pleca din baie imediat ce a facut pipi. Trebuie sa fim pregatiti sa stam in baie pana face, poate chiar o jumatate de ora, o ora, doua…..

Dupa ce a facut vom seta timerul la x+5 minute. Cand va suna ceasul din nou vom merge la baie si vom sta pana va face.

Dupa ce a facut vom seta timerul la x+10 minute. Cand va suna ceasul din nou vom merge la baie si vom sta pana va face.

Dupa ce a facut vom seta timerul la x+15 minute. Cand va suna ceasul din nou vom merge la baie si vom sta pana va face.

Dupa ce a facut vom seta timerul la x+20 minute. Cand va suna ceasul din nou vom merge la baie si vom sta pana va face.

Dupa ce a facut vom seta timerul la x+25 minute. Cand va suna ceasul din nou vom merge la baie si vom sta pana va face.

Cand ajungem la 45 de minute punem chiloti, si daca vedem ca se scapa il luam pe sus si-i spunem ca pipi/caca se face doar la toaleta. Nu vom fi suparati pe el dar vom avea o atitudine dezaprobatoare. Nu strange el in urma lui ci adultii din familie si cine mai este cu el.

Cand va sta 60 min fara accidente de pipi/caca va fi target realizat.

Daca da semne de caca si il ducem la baie si nu face, stam acolo pana la primul pipi, apoi plecam.

Usa de la baie sa fie tot timpul deschisa.

Daca face pe el, nu primeste imediat dus, ci va fi curatat cu servetele umede, nimic care sa-i faca placere deosebita.

Ca sa poata asocia nevoia cu actul in sine, il vom apasa pe burtica si il vom P sa spuna „fac pipi” apoi il vom duce la baie.

Daca timerul este setat la 30 min, dar el se scapa dupa 15 minute, vom stabili timerul la 15 min data viitoare.

Daca se porneste sa faca pipi, dar se opreste brusc vom sta si il vom incuraja sa  termine tot ce are de facut.

Dimineata se scoate pampersul imediat ce se trezeste.

Din locul in care este cand doriti sa-l duceti la baie (dormitor, sufragerie, bucatarie…), il promptati sa spuna „pipi” sau „fac pipi”, apoi plecati cu el la baie, astfel incat el sa invete succesiunea SPUN CA FAC PIPI/CACA – APOI MERG LA BAIE SI FAC.

„Pipi”  nu spune doar cand este deja pe wc, ar invata sa ceara doar cand vede wc, cand este deja pe el, ci „pipi/caca” trebuie sa spuna (la inceput cand suna ceasul) si in sufragerie la joaca, si la bucatarie la masa.

Si dupa ce spune „pipi” care este in sine o mare izbanda, trebuie recompensat foarte puternicverbal „ai cerut la pipi, ce frumos!!!”, „Bravooo, vrei la pipi!!! Ce bine ca mi-ai spus, hai sa mergem” (chiar daca a fost o cerere promptata si nu spontana).

Trebuie sa stea fara pampers si in masina, si la plimbare care trebuie sa fie scurta, sa fiti langa o toaleta inainte sa sune ceasul din nou.

Nu-i dati ocazia, punandu-i pampers, sa se abtina pana in momentul in care stie ca il veti pune din nou, nu va reusi sa faca cu succes la wc. In momentul in care scoateti pampersul, lasati-l scos.

Laudati-l pentru izbanzi, spuneti-i ca este baiat/fetita mare si ca acum se poarta in consecinta, vedeti facutul la toaleta ca pe un pas important in dezvoltarea lui, care trebuie sarbatorit de fiecare data pana se deprinde cu acest lucru.

„Copilul autist, daca nu are si alte afectiuni asociate, trebuie sa invete comportamentele de autoservire si autonomie personala in mod firesc, la fel ca toti ceilalti copii. Este foarte adevarat ca acest proces al invatarii este mai greu dar asta nu inseamna ca el poate fi exclus. Ganditi-va logic: daca acum (oricare ar fi varsta copilului dumneavoastra), el se impotriveste vehement la invatarea unor deprinderi, oricare ar fi ele, cum vor fi aceste proteste peste un an, doi, trei…

Varsta invatarii folosirii toaletei, imbracatului, incaltatului, spalatului, servirii mesei nu este speciala pentru copiii autisti. Daca la 3 ani inca ii dam copilului sa manance cu lingurita din mana noastra pentru ca ,,asa ii place, si nu vrea altfel”, credeti ca la 5 ani nu se va mai impotrivi? Atunci va considera acest lucru ca pe un fapt in sine, il va lua ca atare si se va impotrivi si mai tare daca incercati sa-i schimbati obiceiurile.

Toti copiii gasesc multiple forme de santaj sentimental pentru a se sustrage de la anumite activitati, iar copiii autisti protesteaza in mod special la orice schimbare. Lasati-i sa intre intr-un ritm al existentei in care lucrurile se schimba. Invatati-i sa-si foloseasca energia facand lucruri utile, ei au mai multa energie decat dumneavoastra.

1. Folosirea toaletei

Formarea deprinderilor de autonomie personala este deopotriva importanta pentru copil cat si pentru parinti. Binecunoscuta fiind rezistenta copiilor autisti la schimbare, trecerea de la purtatul scutecelor la folosirea toaletei se va face greu, cu atat mai greu cu cat parintii cedeaza la impotrivirea copilului.

In mod normal, in jurul varstei de 2 ani copilul incepe sa foloseasca olita sau scaunul pentru copii. Dezvoltarea copilului aduce cu sine dezvoltarea controlului sfincterian prin propriile descoperiri. La copilul autist acest lucru nu se dezvolta odata cu sine ci prin invatare sistematica.

Trebuie sa aveti in vedere varsta de dezvoltare a copilului, fiind important ca aceasta sa aiba achizitii conform virstei mentale de 2 ani, cind doriti sa il integrati intr-un astfel de program. In cazul in care autismul este insotit si de alte afectiuni, trebuie sa tineti cont de posibilitatile si resursele copilului.

Retineti: controlul sfincterian format ofera mai multe sanse de integrare. Exista multe gradinite, centre pentru copii care nu primesc copilul pana in momentul in care nu are controlul sfincterian format.

Programul de toaleta:

1. Chiar daca copilul se impotriveste (plange, tipa), scutecul va fi scos, iar copilul asezat pe toaleta (pe care se va aseza eventual un colac de toaleta pentru copii). In timpul in care copilul va sta pe toaleta, adultul va sta cu el si il va asigura afectuos ca este
in siguranta, ca este firesc ce se intampia, ca nu trebuie sa-i fie frica. I se vor aduce in baie jucariile preferate, carti, muzica, iar copilul va sta pe toaleta pana in momentul in care va face ceva (pipi cel mai adesea). Dupa care va putea pleca de pe toaleta si va fi puternic recompensat. Dupa 15 minute se reia ritualul, copilul din nou este pus pe toaleta unde va sta pana va face, apoi va fi recompensat. Cele 15 minute de pauza cresc cu cate 5 minute dupa fiecare succes, si scad cu 5 minute dupa fiecare accident.

2. In situatia in care copilul face intre intervalele de toaleta va fi imediat dus pe toaleta, unde va termina ce are de facut, apoi va fi schimbat, si i se va comunica copilul ca este gresit ce a facut in cuvinte putine cu ton dezaprobator.

3. Daca in timpul in care sta pe toaleta este autoagresiv, mainile sau picioarele ii vor fi imobilizate fara sa i se dea multe explicatii, dar lasand sa se inteleaga ca trebuie sa stea pe toaleta indiferent ce ar face.

4. Comportamentele de autostimulare vor fi la fel stopate fara multe explicatii si fara a exprima dezacordul. Cu miscari firesti ii vom bloca copilului mainile si eventual ii vom distrage atentia de la aceste comportamente povestindu-i ceva, cantandu-i etc.

5. Daca copilul este baiat, simultan cu sederea pe toaleta pentru scaun se va invata si modalitatea de a face pipi ,,ca barbatii”, stand in picioare (in jurul varstei de 4 ani). Asigurati-va in acest caz ca este suficient de inalt. In cazul in care acest lucru este greu de inteles de copil, el va fi insotit de un adult – barbat, frate, tata, educator – care ii va arata cum se procedeaza.
Pentru ca acest program sa aiba succes trebuie ca accesul la baie sa fie liber, iar copilul dupa ce a invatat sa foloseasca toaleta, sa invete sa exprime nevoia de a merge la baie.

• Daca copilul poate exprima verbal acest lucru, chiar si prin cuvantul ,,baie” sau ,,pipi”, trebuie sa identifice nevoia si sa o exprime astfel. I se va explica de cate ori va sta pe toaleta insotit de adult ca ,,face pipi” – pana va asocia cuvantul cu nevoia si actul in sine. Cand vine timpul de mers la baie, din locul in care este copilul trebuie ajutat sa spuna „fac pipi” pentru ca el sa stie sa ceara de oriunde ar fi.

• Daca nu se poate exprima verbal, modalitatea cea mai des folosita de copil este de a se tine cu mana de pantaloni in zona genitala. Aceasta este o metoda eficienta daca putem sta permanent cu atentia indreptata spre copil, dar metoda da gres cand nu putem urmari fiecare miscare a copilului.

• Una dintre metodele indicate in acest caz, cand copilul nu se poate exprima verbal, este cea a cartoanelor cu imagini. Confectionati un carton cu imaginea toaletei pe care il aratati copilului, ori de cate ori trebuie sa mearga la wc, pana cand va asocia imaginea cu nevoia. Acest carton poate fi chiar poza toaletei pe care o puteti plastifia pentru a o proteja. Evitati situatia in care copilul ar putea identifica imaginea doar cu toaleta proprie si nu cu ,,toaleta” in general. Aceasta imagine va fi permanent la indemana copilului pentru a o putea folosi ori de cate ori are nevoie.

• Uneori, in momentul in care au aceasta nevoie, copiii autisti isi dau pur si simplu pantalonii jos si asteapta sa fie dusi la baie. Acest mod de comunicare este eficient cand copilul este mic, dar trebuie treptat eliminat. Imaginati-va acest gest cand copilul, devenit adolescent, isi da pantalonii jos cand are nevoie sa foloseasca toaleta (pe strada, sau acasa in prezenta musafirilor sau la scoala)!

In cazul in care copilul are resursele necesare, demarati acest program maxim in jurul varstei de 3 ani, si mai ales vara pentru a evita raceala cauzata de acidentele de la inceput. Nu cedati la impotrivirea copilului. Daca acum va poate manipula cu tipete si plans, imaginati-va ca acestea vor creste in intensitate o data cu varsta si mai tarziu va fi mult mai greu. Este dificil daca la 5-6 ani copilul mai poarta scutece. Este bine sa nu asteptati si sa luati tnasuri la timpul potrivit.

Daca totusi ati ajuns in situatia in care copilul este mare si mai poarta scutece, incepeti imediat acest program. Cu trecerea timpului va fi si mai greu, nu mai pierdeti timp pretios.”

Articol preluat din cartea: Autism. Cartea pentru parinti, Daniela Cucuruz (Martinescu), editura Licentia Publishing, Bucuresti, 2004.


Redirectionez 2%

2% pentru Autism

Centrul de Terapie pentru Copiii cu Autism

Centrul AITA ofera copiilor cu autism programe de terapie intensiva, timpurie, utilizand PECS, terapie comportamentala aplicata (ABA), logopedie, kinetoterapie, socializare, toate acestea alcatuite in urma evaluarilor initiale si periodice. La Centru fiecare copil lucreaza in camera sa, avand materialele sale si echipa sa de terapeuti si coordonatori cu multi ani de experienta in domeniu.

Facebook

http://www.facebook.com/ Asociatia AITA

Online

Stats

  • 599,159 hits