Pentru a incepe generalizarea itemilor nu trebuie neaparat sa se mastereze toti itemii dintr-un program ci este necesar sa avem cel putin 8 – 10 itemi masterati in cateva programe de inceput. Cand copilul generalizeaza el transfera cunostintele dobandite in cadrul lectiilor, in alte conditii diferite. Invata sa raspunda la cerinte in medii diferite, cu persoane diferite, cu stimuli diferiti etc.

Cand parintele verifica cunostintele pe care copilul le-a dobandit in camera de lectii, in alte conditii, si cu alte cuvinte decat cele specifice terapiei el face de fapt o generalizare complexa, mixta.

Prima generalizare care se incearca de obicei este cea a stimulilor: copilul invata in receptiv obiecte care se schimba (o cana este o cana indiferent daca este mai mare sau mai mica, transparenta sau din portelan, rosie sau albastra, cu flori sau cu inscrisuri pe ea). Schimband obiectele predate ajutati copilul sa generalizeze – aceasta numindu-se generalizarea stimulilor.

Generalizarea locatiei se face pentru a ajuta copilul sa raspunda indiferent de locul unde s-ar afla. Initial se schimba locatia iesind din camera de lucru si exersand itemii invatati in casa, in alte camere. Apoi se poate face in afara casei: pe strada, in parc, acasa la bunici/prieteni, la gradinita etc. 

Generalizarea cu distractori – atunci cand copilul raspunde in prezenta unor distractori care pot fi: o masina de spalat care merge, un spirator, o alta persoana in camera, o alta persoana vorbind la telefon, 2 persoane care vorbesc, muzica, Tv, mai multe persoane in contextul unei petreceri. Acest tip de generalizare se poate face, in timp, mixt impreuna cu generalizarea locatiei. De fapt toate tipurile de generalizare se pot mixa ducand pana la o generalizare in care sa se schimbe total toate conditiile unei lectii.

Generalizarea SD-ului – atunci cand schimband comanda trebuie sa primim acelasi raspuns. De ex: la intrebarea „Cum te cheama?”,” Care este numele tau?”, „Cum te numesti?” copilul trebuie sa stie sa dea acelasi raspuns pentru ca inseamna acelasi lucru. La fel pentru „Arata x!”, Unde este x?”, „Pune mana pe x!”, „Care este x?” copilul va da acelasi raspuns.

Generalizarea terapeutului (a persoanei care interactioneaza cu copilul) – unde primii care incep acest fel de generalizare sunt parintii. Copilul trebuie sa raspunda si persoanelor cu care nu lucreaza in mod obisnuit la itemii cunoscuti (parintilor, fratilor, rudelor, altor copii, doamnei educatoare, vecinilor, vanzatorilor etc).

Cand generalizam distanta trebuie sa luam in considerare si distanta dintre copil si interlocutor, dar si distanta dintre copil si stimuluii la care se refera cererea. Se va mari distanta dintre scaune la lectii, distanta dintre copil si terapeut care va sta langa sau in spatele copilului, apoi terapeutul se indeparteaza prin camera si pana la urma iese din camera si da cerintele dintr-o alta camera. Pe de alta parte, copilul poate fi langa terapeut dar departe de stimulii ceruti si pana la care va trebui sa mearga ca sa dea un raspuns corect.

Generalizarea tiparului – a modului in care se  desfasoara lectia. Daca lectia s-a facut la masa stand jos, acum se va putea face stand in picioare sau pe podea inlocuind si masa. Daca lectia s-a facut cu cel mult 3 obiecte aliniate pe masa, acum se pot aseza mai multe obiecte nealiniate. Daca a invatat stimulii 2D pe imagini se poate trece la pliante, reviste si carti etc.

Generalizarea recompensei – se refera la faptul ca recompensa se reduce astfel incat copilul sa raspunda in mediul natural fara sa primeasca recompensa primara, si recompensa sociala se reduce si ca „volum” si ca frecventa.

Generalizarea raspunsului – pentru a provoca copilul sa gandeasca si sa dea raspunsuri noi, logice la itemi pe care  i-a invatat in lectii. De exemplu: daca a invatat ca mainile sunt pentru scris – el poate da si un astfel de raspuns: mainile sunt pentru modelat/pictat/mancat, etc.

Generalizarea pe teme – cand se stabileste o tema si copilul trebuie sa raspunda la cerinte din toate programele care contin informatii despre acel domeniu. Este cel mai complex tip de generalizare si poate contine elemente din toate celelalte tipuri de generalizare.