Posts Tagged ‘Comunicare si limbaj

Asociatia AITAASOCIATIA PENTRU INTERVENTIE TERAPEUTICA IN AUTISM organizeaza cursul cu tema:

METODE SPECIFICE IN CORECTAREA SI STIMULAREA LIMBAJULUI LA PRESCOLARI

Trainer: Logoped Ana Burla-Turcanu – specializare in dezvoltarea, stimularea si corectarea limbajului verbal si non-verbal, si terapia si recuperarea copiilor cu autism
Data: Modul I 23-24 iunie si Modulul II 14 – 15 iulie 2012 la noul sediul AITA in str. Drumea Radulescu, nr. 9, sector 4, Bucuresti (zona Tineretului)
Durata: 30 de ore de curs distribuite astfel: 12 ore fiecare modul (sambata si duminica intre orele 10.00 – 16.00) + 6 ore practica asistata. Orele de practica se vor desfasura intre cele 2 module, la Centrul AITA in doua sedinte a cate 3 ore. Aceste ore se vor efectua in cursul saptamanii, de luni pana vineri intre orele 09.00 – 18.00

Cursul va fi structurat in 2 module si va avea urmatoarea tematica:
Clasificarea tulburarilor de limbaj – prezentare succinta

-Tulburari de scris-citit

-Tulburari de ritm si fluenta

-Tulburari de pronuntie

-Tulburari de voce

-Tulburari polimorfe

-Tulburari de dezvoltare

Fisa logopedica

-Consemnarea rezultatelor examinarii

-Interpretarea datelor

Terapia cu caracter general

-Educarea miscarilor articulatorii

-Educarea respiratiei

-Educarea auzului fonematic

Terapia cu caracter specific

– Etapele programului specific de terapie logopedica

Prezentarea si crearea unui program specific de terapie logopedica

Interventia logopedica la copiii cu tulburari pervazive de dezvoltare

-Autismul. Semne si caracteristici.

-Comunicarea si limbajul copilului autist

-Etapele formarii limbajului

-Metode alternative de comunicare

Modalitati de interventie psihoterapeutica

-Programe de lucru

-Jocuri

-Exercitii

Rolul familiei şi implicarea ei in procesul terapeutic
Prezentare cazuistica (audio şi/sau video)

Taxa de curs: 250 lei fiecare modul, se va achita in contul nostru.

Pentru a efectua plata este necesar sa aveti la dumneavoastra anuntul de curs. Informatii si inscrieri: asociatia.aita@yahoo.com, 0753 055852 de luni pana vineri intre orele 09.00 -18.00

Trimiteti mail cu urmatoarele date: nume, prenume, profesie, date de contact, precum si dovada achitarii taxei (chitanta scanata) in contul nostru: ASOCIATIA PENTRU INTERVENTIE TERAPEUTICA IN AUTISM Cont: RO51BUCUE47774732511RO01 deschis la ALPHA BANK sucursala Perla, specificand „curs + numele dvs” Se acorda suport de curs. Se acorda diploma de participare.
Nu se acorda credite din partea COPSI.

Anunțuri

Cititul este o deprindere intelectuala pe care copiii incep sa o insuseasca in jurul varstei de 5 ani (uneori chiar mai devreme) ajungand in jurul varstei de 9-10 ani sa poata citi cursiv un text. Cititul implica mai multe aspecte si anume: decodificarea literelor (grafemelor) si intelegerea sensului cuvantului. Acest fapt este foarte vizibil la copiii care incep sa citeasca: silabisesc intai cuvantul (decodificarea literelor) apoi il citesc inca o data legat prinzandu-i si sensul. Se stie ca exista 2 metode de invatare a cititului: metoda “cuvantul intreg” si metoda analitica. Metoda ”cuvantului intreg” se bazeaza pe recunoasterea vizuala a cuvantului scris si este foarte folosita in limbile care nu sunt fonetice (diferenta dintre cum se scrie si cum se citeste un cuvant este foarte mare). Se arata copilului cuvantul scris si i se citeste astfel ca el va sti ce cuvant este scris fara a recunoaste litera cu litera. Metoda analitica se refera la citirea litera cu litera, aceasta metoda fiind folosita in limbile fonetice, inclusiv in limba romana. Fiecare dintre cele doua metode prezinta atat avantaje cat si dezavantaje si o combinare a celor doua metode pe parcursul invatarii cititului ar avea cel mai mare rezultat. Practic in scoli se foloseste fie metoda cuvantului intreg fie metoda analitica.

In final folosirea unei singure metode de insusire a cititului nu este gresita deoarece este eficienta (aproximativ 95 % din populatia scolara invata sa citeasca). Problema se pune in cazul acelor copii predispusi riscului de a nu deprinde cititul si aici includ copiii cu tulburari pervazive de dezvoltare, tulburari ale limbajului, deficienta mintala si alte tulburari asociate. In cazul lor, folosirea combinata a celor doua metode creste sansele deprinderii cititului.

Voi prezenta in continuare care sunt dificultatile la diferite niveluri pe care le poate avea un copil in procesul insusirii cititului:

  • nu intelege cititul ca actiune- nu se uita pe carte atunci cand adultul ii citeste 
  • stie ca este ceva scris si imita cititul dar nu poate discrimina literele- inventeaza cuvinte urmarind cu degetul scrisul 
  • copilul nu discrimineaza corect anumite sunete (de exemplu L si R) si drept urmare nici literele corespunzatoare
  • copilul confunda fie literele intre ele datorita asemanarii grafice (de exemplu d si b) fie sunetele intre ele datorita asemanarii sonore (de exemplu Ş si J) iar legatura sunet-litera nu este clara si solida

 

Metoda prezentata in continuare poate fi folosita pentru copiii care nu discrimineaza literele sau le confunda intre ele. Aceasta nu este o metoda clasica de insusire a cititului ci mai degraba isi are sursa intr-o etapa precedenta cititului (Etapa Logografica) folosindu-ma de experienta copiilor. Copii s-au intalnit de zeci poate chiar sute de ori cu siglele unor magazine, firme sau branduri si de aceea pot recunoaste sigla si cuvantul scris fara a sti ce litere sunt continute in cuvantul respectiv.  Aceasta metoda este inspirata dintr-un studiu efectuat de un grup de cercetatori englezi care au ajuns la concluzia ca copiii mici inainte de a deprinde scris-cititul trec prin etapa “logografica” adica, ei asociaza un simbol grafic (o reclama, pictograma, numele unei firme, brand) cu cuvantul rostit de adulti in contextul respectiv. De exemplu, un lot de copii de 4-5 ani din Anglia au fost intrebati ce scrie pe sigla statiilor de benzina ESSO acest cuvant fiind incadrat intr-un oval albastru. Majoritatea copiilor care au recunoscut sigla au raspuns “gas” (benzina) deoarece, au gandit cercetatorii, parintii spuneau ca au nevoie de benzina (gas) si opreau in statia de benzina ESSO. Drept urmare copiii au dedus ca ESSO inseamna benzina (gas) (Halaas Lyster, Solveig Alma, 1995).

Cum procedati? Decupati din reviste sau materiale publicitare denumirile unor magazine, firme, branduri pe care copiii d-voastra le indragesc impreuna cu denumirea scrisa a respectivului magazin sau brand. Intrebati-l ce scrie pe respectiva hartie. Copilul va recunoaste sigla (logograma) si va spune denumirea fara ca el sa recunoasca vreo litera. Daca a spus corect, laudati-l si aratati-i unde scrie efectiv numele respectivului brand sau magazin. Aratati-i litera cu litera. Insistati pe prima litera deoarece aceasta este cea mai vizibila. Bazandu-ne pe experienta anterioara a copilului cu respectiva sigla sau pictograma, va putea face mental o legatura solida intre grafemele (literele scrise) si fonemele (sunetele pronuntate) din respectivul cuvant, riscul confuziei intre litere diminuandu-se. Dupa ce copilul a invatat sa recunoasca cateva litere ale unei denumiri, luati cate o litera si cereti-i sa identifice litera respectiva in siruri de litere, siruri de silabe, cuvinte si apoi in cuvinte din carti de povesti sau abecedar (ca in exemplul prezentat mai jos). Repetati procedeul cu fiecare litera in parte.

 

Exemplu: Litera “C” este identificata de catre copil in siglele “Cora” si “Carrefour”. Apoi i se cere sa identifice litera incercuind-o cu un creion colorat

Siruri de litere:  P  C   S   C   B   D   S   T   H   J   A   E   N   C   F   R   C  

Siruri de silabe: CO   BE   DU   CI   SI   CU   CA   JE   LU   BA   CE  

Siruri de cuvinte: LOT   CAD   BUM   CAL   COR   FIN   SAR  

Scris de: psiholog Gabriela Negoescu

Inspirat din: Halaas Lyster, Solveig Alma, 1995. Preventing Reading and Spelling Failure: The effects of early intervention promoting metalinguistic abilities. Doctoral Thesis. University of Oslo, Institute for Special Education.

Sambata a avut loc cursul de logopedie, realizat in cadrul parteneriatului dintre firma producatoare de materiale educationale Edurelle si Centrul Medical Ioana. Cursul a fost sustinut intr-un mod exemplar de Gabriela Negoescu, logoped in cadrul Centrului Medical Ioana, si a urmarit redarea aspectelor legate de dezvoltarea limbajului verbal la copiii mici. Participarea la acest curs, desi am fost la multe cursuri anterioare de logopedie, m-a facut sa trag urmatoarea concluzie:

Orice terapeut care lucreaza ABA sau care lucreaza cu copii cu autism trebuie sa urmeze cursuri de logopedie!!!

Tinand cont de faptul ca problema cea mai mare si mai evidenta a copiilor cu autism este absenta sau tulburarea limbajului si tinand cont ca mare parte dintre programele ABA se refera la limbaj intr-un fel sau altul, cred ca trebuie sa ne specializam in terapia tulburarilor de limbaj. Un terapeut ABA lucreaza in mai multe arii de dezvoltare si munca lui este mai complexa cand vine vorba de copilul cu autism, dar logopedul, care este specializat strict pe problema limbajului poate rezolva mult mai eficient problemele de comunicare si limbaj cu care se confrunta copilul.

Programele ABA care implica cunostinte de logopedie sunt nenumarate: miogimnastica (imitarea orala), imitarea verbala (sunete, silabe, cuvinte, propozitii), programele de receptiv si expresiv (obiecte, actiuni, mediu etc), promovarea limbajului, tentatiile de comunicare, onomatopeele etc si desi se impletesc cu programele de dezvoltare a gandirii (cognitive) si cu cele de socilizare, componenta limbajului se regaseste in aproape toate programele ABA. Aceste doua terapii merg mana in mana si se completeaza, nu se exclud una pe cealalta, iar atunci cand terapeutul care lucreaza ABA cu copilul autist are o baza buna in ceea ce priveste cunostintele de logopedie, nu poate fi decat in beneficiul copilului.

Gramatica limbii romane este foarte complicata, prin multitudinea de reguli si exceptii dupa care se formeaza structura ei. Iar formarea pluralului substantivelor nu face exceptie. Este foarte greu de inteles si de exprimat corect de catre toti copiii, cu atat mai mult de cei care au probleme de limbaj, cognitive sau o tulburare pervaziva de dezvoltare.

Din acest motiv Edurelle vine in intampinarea copiilor si a creat gama de imagini pentru GEN SI NUMAR, care contine 12 perechi de obiecte la formele corecte in functie de gen si numar. (De exemplu pentru masculin contine formele: un pantof/doi pantofi, un papuc/doi papuci, un baiat/doi baieti, un castravete/doi castraveti etc). Adica, sunt imagini cu obiecte carora la plural li se adauga un simplu i (pantof / pantofi), sau la care se schimba o parte din cuvant si se adauga i (baiat / baieti). La fel exista multiple exemple pentru genurile neutru si feminin.

“Pluralul = o mulţime de obiecte de acelaşi fel (oameni, case, lucruri) sau cu mai multe elemente (grămezi, grupuri, colecţii etc.).
Există opoziţii formale marcate prin desinenţe:
masculin: -i (socri, eroi, lupi, taţi, munţi);
&: (arici, pui)
feminin: -e(-i) (case, mâini) – le (stele, sarmale)
neutru: – e (picioare, nume) -uri (tablouri, lucruri, radiouri, taxiuri, atuuri). Există opoziţii formale marcate prin determinare cu articol hotărât (masculin:-i; feminin :-le; neutru:-le (eroii, casele, lucrurile) sau articol hotărât (nişte eroi, case, lucruri).

Mai există opoziţii formale marcate prin acordul determinantului cu substantivul: băieţi frumoşi, două case, lucrurile mele, cărţile citite de mine.
Substantivele care la singular denumesc colectivităţi adică mulţimi cu mai multe elemente se numesc colective: bradet, nucet, porumbişte, stufăriş, stol, popor, clasă etc. Unele substantive au forme duble la singular: călăuz/călăuză, flutur/fluture, şoarec/şoarece, berbec/berbece, poem/poemă; formele au acelaşi înţeles, însă sunt recomandabile (corecte) cele subliniate.

Există substantive care au forme duble la plural: coli/coale, roţi/roate, boli/boale, chibrituri/chibrite, obiceiuri/obiceie. Formele au acelaşi înţeles, una dintre ele fiind învechită sau cu circulaţie mai restrânsă. Unele forme învechite se păstrează în expresii populare sau în proverbe (Câte bordeie, atâtea obiceie. Îi pun beţe în roate. L-a băgat în boale etc.).

Unele substantive au forme multiple la plural, fiecare formă având alt înţeles: cap-capi, capete, capuri; corn-orni, coarne, cornuri, cot-coţi, coate, coturi; curent-curenţi, curente etc.
Câteva substantive, deşi au forme diferite pentru cele două numere, nu implică ideea de număr: tinereţe (s-a dus tinereţea/s-au dus tinereţile), minte (şi-a pierdut mintea/şi-a pirdut minţile).

Pluralul unor substantive exprimă un sens nou nu numai din punct de vedere cantitativ: bunătate/bunătăţi; adevăr/adevăruri, mătase/mătăsuri, argint/arginţi, sare/săruri, lapte/lapţi, zahăr/zaharuri etc.Există substantive defective de număr: au numai singular (defective de plural) sau numai plural (defective de singular). Au numai singular: nume de persoană (Ion, Vasile, Ionescu, Georgescu), toponime (Braşov, Timişoara, Moldova), nume de materii (fier, aur, unt, mazăre), nume de sporturi (fotbal, box), nume de noţiuni abstracte (foame, sete, cinste). Au numai plural: nume de obiecte formate din două părţi identice (foale, iţari, ochelari), nume de materii simţite ca nişte substantive colective (câlţi, măruntaie, zori, membre) şi toponime (Bucegi, Topoloveni, Frumuşani).

Mai există şi o altă distincţie între pluralul articulat şi cel nearticulat şi cea în funcţie de caz.(neart.:vulpi; art.:vulpile)(neart.:lupi; art.:lupii)(neart.:dealuri; art.:dealurile)
Nominativ/Acuzativ: iepurii (art. şi plural); iepuri (neart.şi plural)
Genitiv/Dativ: iepurilor ( art. şi plural); iepuri (neart.şi plural).”

Preluat din lucrarea:
Limba Română Fonetică, Lexicologie, Morfosintaxă Sinteze şi Exerciţii – Mihail Andrei, Iulian Ghiţă, editura Corint, Bucureşti, 1996

Pentru a se atinge acest obiectiv, de dezvoltare a vocabularului si urmaresc 2 componente: mai intai intelegerea limbajului si abia apoi folosirea lui. Pentru intelegerea cuvintelor este necesar sa avem suport concret: obiecte, imagini ale obiectelor, actiunilor, starilor despre care dorim sa invete copilul. Copilul invata cuvantul mult mai usor dupa ce vede obiectul/imaginea/actiunea, dupa ce foloseste obiectul in sensul lui adecvat.

Obiectivele de inceput vizeaza:

Sa arate obiectele denumite de adult, apoi imaginile acestor obiecte;
Sa asocieze obiectul cu imaginea lui;
Sa gaseasca un obiect denumit dar ascuns usor;
Sa sorteze obiecte de acelasi fel;
Sa imite o actiune la cerere;
Sa foloseasca „da” si „nu” in vorbirea spontana;
Sa identifice in imagini o actiune si ulterior sa o denumeasca;
Sa arate elementele de schema corporala proprii si ale altor persoane;
Sa identifice si sa denumeasca membrii familiei, jucarii, animale, alimente, imbracaminte, obiecte din casa reale si in nimagini;
Sa identifice genul masculin si feminin (fata – baiat);
Sa foloseasca cuvinte „politicoase”: „la revedere”, „multumesc”, „poftim” etc;
Sa asocieze un substantiv cu un adjectiv (mingea mare);
Sa foloseasca un substantiv si un verb (da-mi apa);
Sa identifice obiecte / fiinte / actiuni dupa descriere;
Sa enumere elemente ale unei categorii;
Sa descrie obiecte si imagini;
Sa defineasca o notiune (sa raspunda la intrebarea ce este o masina);
Sa raspunda la intrebari cu „Cine?”, „Ce face?”, „Unde?”;
Sa sorteze dupa cantitate, marime, forma, culoare;
Sa identifice obiectele dupa utilitate;
Sa faca comparatii;
Sa foloseasca trecutul verbelor;
Sa povesteasca lucruri care i s-au intamplat;
Sa relateze doua evenimente in ordinea intamplarii lor.

 Acesta este drumul firesc pe care il parcurge orice copil, inclusiv cei care au deficiente de limbaj, autism, deficienta mintala sau alte deficiente. Pentru acestia din urma se fac programe speciale pentru a invata fiecare dintre aceste lucruri.Copiii cu autism au nevoie de materiale speciale, de imagini speciale in programele de Sortare, Potrivire, Receptiv si Expresiv verbe, Emotii, Atribute etc.

Aceste imagini specifice fiecarui program, trebuie sa aiba anumite caracteristici:
Sa fie imagini ale obiectelor si actiunilor concrete si nu desene;
Sa fie imagini ale obiectelor si actiunilor uzuale;
Sa aiba aceeasi dimensiune si forma;
Sa aiba margini identice fara chenare sau cu chenare identice;
Sa aiba culori identice
pentru a evita ca un program (potrivirea de exemplu) sa se faca dupa unul dintre aceste criterii (dimensiunea fotografiei, forma, culoarea, chenarul), si nu dupa criteriul dorit in programul respectiv.Copiii cu autism deseori nu se concentreaza pe elementele vizate de profesor, si isi iau alte repere care sunt parte din fundal sau caracteristici ale obiectelor si nu obiectele in sine. Uneori succesul programului depinde de calitatea imaginilor folosite si se poate intalni situatia cand un program nu merge pentru ca imaginile sunt necorespunzatoare (neclare, prea mari sau prea mici, cu fundal incarcat) si nu pentru ca copilul nu stie.

„Mesaje codate modalitati de sustragere din activitate

Pentru a exprima faptul ca nu-i face placere un anumit lucru, o anumita persoana sau o activitate copilul autist poate avea comportamente dintre cele mai diverse. Agresivitatea, automutilarea, plansul pot fi folosite in aceste cazuri. La fel cum aceste comportamente pot fi transmise si pentru a exprima faptul ca isi doreste ca o activitate sa inceapa, sau ca cineva ii place.
Spuneam la un moment dat ca, in general, copiii gasesc multiple forme de santaj sentimental pentru a se sustrage de la anumite activitati, iar copiii autisti protesteaza intr-un mod foarte special.

Plansul si tipetele, in cazul copiilor autisti pot insemna multe lucruri:

– Pot insemna o acuta senzatie de foame, sete, dorinta de a merge undeva;
– Plansul poate insemna o suferinta: durere de burtica, dinti, urechi etc.;
– Poate insemna la fel de bine antipatia pentru o persoana pe care nu vrea sa o vada;
– La fel cum poate exprima faptul ca vrea ca o activitate care se desfasoara in prezent sa se termine, sau o activitate preferata sa inceapa;
– Plansul poate exprima si teama, frica;
– Poate exprima de asemena si faptul ca se simte neglijat, ori ca vrea ca toata lumea sa fie atenta la el.
Isi cauta spectatori urmarind reactii.

Trebuie sa fiti foarte atenti la copil si sa reusiti sa decodificati corect mesajul. Trebuie sa observati plansul: daca are lacrimi sau nu, daca plange cu furie, daca copilul are nevoie de spectatori sau nu cand plange, daca se opreste din plans cand ceilalti parasesc camera in care el se afla, daca se tine cu manutele de burtica sau de alte parti ale corpului in semn de durere, daca plange ziua sau noaptea. La fel ca plansul si tipetele, si somnul exprima multe mesaje la care trebuie sa fim foarte atenti.

Somnul si cascatul pot exprima faptul ca nu vrea sa indeplineasca o anumita activitate, ca nu vrea sa intalneasca o anumita persoana, sau pot exprima suferinta (daca se intampla in afara orelor obisnuite de somn).

Bogdan este un baietel de 4 ani, foarte agitat, care niciodata nu doarme in timpul zilei si pare ca nu oboseste niciodata. In momentul in care profesoara care lucra cu el acasa aparea la usa, copilului i se facea brusc somn si casca intr-una, ochii inchizandu-i-se de somn. La inceput parintii si profesoara restabileau o alta zi pentru sedinta de lucru si aceasta din urma pleca. Dupa un timp insa, parintii au observat ca Bogdan nu adormea niciodata si isi revenea din somnolenta in mod miraculos dupa plecarea doamnei.

Intr-o astfel de situatie analizati comportamentul copilului, dar si pe cel al doamnei inainte de a lua o decizie. Daca prezenta acesteia este benefica si rezultatele muncii ei cu copilul sunt pozitive si daca copilul nu este in mod real obosit, este foarte important sa nu cedati la acest mod de impotrivire al copilului. Cand vine doamna, el trebuie sa lucreze si acest lucru trebuie respectat, chiar daca se face ca adoarme pe covor.

O alta forma de sustragere de la activitate este imbratisarea si sarutul, ca santaj sentimental. Copilul devine constient de bucuria si multumirea parintilor in momentul in care ei ii iau in brate si ii saruta incat de fiecare data cand au de indeplinit o activitate care nu le face placere, trece direct la santajul de acest fel. Isi dragalesc parintii exprimand bucurie si tandrete pana in momentul in care parintii renunta sau uita de activitatea pe care copilul o avea de indeplinit. Sau fiind atat de fericiti de aceasta tandrete indeplinesc sarcina in locul copiilor lor.

Fiecare dintre aceste comportamente poate avea functii si semnificatii diferite la copii diferiti.
Daca unul plange pentru ca vrea ca o activitate care nu-i face placere sa se termine, altul plange pentru ca activitatea lui favorita nu incepe mai repede. Odata decodificat mesajul si inteles comportamentul copilului putem lua anumite masuri de interventie.

Exemple de comportamente cu functie de comunicare:

• Plansul si tipetele;
• Somnul si cascatul;
• Imbratisarea, sarutul;
• Agresivitatea;
• Prinderea de mana sau directionarea adultului spre anumite obiecte, usa etc.;
• Vocalizarea.

Dificultatile de comunicare ale copiilor autisti creeaza frustrari si deseori agresivitate, determinate de faptul ca uneori noi nu reusim sa decodificam corect mesajele pe care ei ni le transmit. Ajutandu-i sa invete sa comunice, indiferent de modalitatea de comunicare folosita, ii ajutam sa-si diminueze si comportamentele problema care apar cel mai adesea datorita dificultatii sau a incapacitatii persoanei autiste de a-si comunica nevoile, dorintele, intr-un mod adecvat, dar si incapacitatii noastre de a-i intelege.

Pentru Costin incapacitatea adultilor de a intelege mesajele pe care el le transmite este o sursa mare de frustrari care adesea sunt insotite de agresivitate si crize de plans. Uitandu-se la TV intr-o zi, copilul intrerupe, merge la mama cu telecomanda pe care i-o pune in mana. Mama a crezut ca el vrea sa schimbe programul si asezandu-se Ianga copil a manevrat telecomanda pentru a gaisi un program pe care copilul sa-l urmareasca in continuare. In acel moment, copilul a smuls telecomanda din mana mamei si a aruncat-o spre aceasta, incepand sa planga si sa tipe strident. Mama a revenit la programul pe care il urmarea copilul si a incercat de asta data sa dea volumul mai incet si mai tare. In momentul in care volumul a crescut copilul s-a linistit si si-a reluat locul in fata TV-ului.

Chiar o situatie banala ca aceasta poate fi generatoare de mari frustrari pentru un copil care nu stie sau nu poate sa-si exprime dorintele intr-un mod simplu de inteles pentru marea majoritate a oamenilor. Si, desi noi nu putem intelege semnificatia tuturor mesajelor acestor copii, daca suntem mai atenti la comportamentul lor, o serie de actiuni ar putea fi usor decodificate si astfel inlaturata o sursa de frustrare.”

Articol preluat din cartea: Autism. Cartea pentru parinti, Daniela Cucuruz (Martinescu), editura Licentia Publishing, Bucuresti, 2004.

„La copiii autisti aparitia limbajului este mult intarziata si rareori are functie de comunicare. Cerce-tarile arata ca in jur de 50% dintre persoanele cu autism nu au limbaj verbal, iar cei care totusi vorbesc, sunt caracterizati printr-un sever deficit verbal, dificultati in intelegerea vorbirii, dificultati de perceptie si de emitere a vorbirii, inversari de pronume si vorbire metaforica.

Pot repeta o serie de cuvinte un timp indelungat, ori pot emite sunete articulate sau nearticulate fara sens, au dificultati in obtinerea unui sunet sau a unui grup de sunete, a unui gest in solicitarea unui obiect, in exprimarea unui fapt sau a unei intentii. Aceasta lipsa de apreciere a valorii simbolisticii si a aspectelor functionale ale limbajului, face ca ei sa aprecieze mai mult forma cuvintelor decat continutul lor in comunicare. Atunci cand copiii autisti vorbesc, emiterea cuvintelor este neclara, imprecisa. Anumite fraze sau cuvinte preferate insa pot fi pronuntate corect. Exprimarea si intonatia sunt deseori nepotrivite, la fel si modul de utilizare a volumului vocii.

Uneori, pentru a obtine de la ceilalti o reactie previzibila, ei pun intrebari asteptand sa auda un anumit cuvant sau o fraza in raspuns, alcatuind jocuri de cuvinte. Acest lucru poate fi de multe ori amuzant sau poate fi facut pentru a intarzia sau a evita o problema mai putin placuta ori mai putin previzibila.
Desi ei au permanent sansa de a utiliza limbajul in mod spontan, corect, totusi nu reusesc sa dezvolte un sistem de comunicare, fie el chiar rudimentar. In ciuda abilitatii de a reda identic vorbirea altora, copiii autisti folosesc foarte rar vorbirea cu scop de comunicare. Si atunci, ei trebuie invatati ca vorbirea, indicarea, gesturile, cuvintele scrise, imaginile pot constitui un mod de a-si face cunoscute si satisfacute dorintele, nevoile.

Caracteristica lor este lipsa intentiei de comunicare (ei nu sesizeaza faptul ca vorbirea, semnele, gesticulatia pot fi utilizate pentru a-si face cunoscute dorintele, nevoile). Si acest aspect incetineste mult procesul de terapie a limbajului. Dupa ce au fost invatati un mod de comunicare, procesul de terapie si educatie devine mult mai usor. Atunci cand este vorba de un copil autist aceste intentii de comunicare si mesaje transmise sunt extrem de importante. Este mult mai usor sa se lucreze cu un copil care spune ,,apa” in loc de ,,mi-e sete, vreau apa, suc, ceai etc.”, decat cu unul care repeta fraze elaborate, dar fara sens.

Pentru un copil autist cuvintele au diverse semnificatii, dar chiar si atunci cand copilul pare ca intelege tot ce se cere de la el si ca intelege toate cuvintele, este inutil sa folosim fraze lungi, incarcate cand i ne adresam. Un limbaj simplu va ajuta copilul sa inteleaga mai repede si mai bine mesajul transmis. Adica, in loc de „ Andrei, mergi in bucatarie, ia un pahar, desfa sticla si umple-l cu apa, apoi bea” spuneti simplu „ Andrei ia-ti apa si bea.” Mesajul va fi clar, copilul va intelege ce se asteapta de la el si ce are de facut.

Se intampla insa si situatia inversa, cand ei isi aleg singuri modalitatea de comunicare cu care vor sa ne transmita gandurile si dorintele si noi trebuie sa decodificam mesajele pe care ni le transmit. Cand trebuie sa descoperim in modul de comunicare al copilului gesturile/comportamentele care exprima faptul ca el vrea ceva, ca este trist sau vesel, ca ii este foame sau sete, cald sau frig, frica etc.”

Articol preluat din cartea: Autism. Cartea pentru parinti, Daniela Cucuruz (Martinescu), editura Licentia Publishing, Bucuresti, 2004.


Redirectionez 2%

2% pentru Autism

Centrul de Terapie pentru Copiii cu Autism

Centrul AITA ofera copiilor cu autism programe de terapie intensiva, timpurie, utilizand PECS, terapie comportamentala aplicata (ABA), logopedie, kinetoterapie, socializare, toate acestea alcatuite in urma evaluarilor initiale si periodice. La Centru fiecare copil lucreaza in camera sa, avand materialele sale si echipa sa de terapeuti si coordonatori cu multi ani de experienta in domeniu.

Facebook

http://www.facebook.com/ Asociatia AITA

Online

Stats

  • 606,577 hits