Posts Tagged ‘ABA

Inainte de inceperea unei sesiuni ABA  si dupa fiecare terapeut ar trebui sa evalueze, pe langa raspunsurile copilului, si modul sau de lucru. Terapia poate fi mai stricta sau mai putin structurata in functie de fiecare copil cu autism iar factorii pe care trebuie sa-i avem in vedere se refera la urmatoarele lucruri:

 

Situaţia

 

1.       Sunt materialele  pentru învăţare pregătite ?

2.       Au fost îndepărtate elementele ce distrag atenţia ?

3.       Este  aranjamentul fizic (mediul) optim ?

 

Sarcina

 

1 . Este sarcina clară ?

2.  Este sarcina potrivită nivelului de funcţionare a copilului ?

3 . Este sarcina împărţită în părţi componente ?

4 . Este specificat criteriul  sarcinii ?

 

Instrucţiuni

 

1 . Sunt instrucţiunile concise ?

2 . Sunt instrucţiunile  explicite ?

3 . Reflectă ele nivelul de funcţionare al copilului ?

4 . Au aceste instrucţiuni un început şi un final distinct ?

5 . Sunt instrucţiunile potrivite sarcinii ?

6 . Sunt instrucţiunile consecvente ?.

7 . Sunt aceste instrucţiuni prezentate la momentul optim ?

8 . Este intervalul dintre trial-uri optim ?

 

Consecinţele

 

1 . Sunt  consecinţele efective   (sunt recompensele întăritoare şi  “nu “–urile informale efective)?

2 . Sunt consecinţele imediate ?

3         Există vreun contrast între recompense şi “ nu”-urile informale ?

4         Sunt însoţite consecinţele primare de o consecinţă secundară ?

5         Este corectă frecvenţa recompensei ?

6         Sunt neechivoce recompensele ?

7         S-a dat consecinţa adecvată ?

8         Sunt contingenţele oricărei consecinţe bine specificate?

 

Distincţia Trial-urilor

 

1 . Este  fiecare instrucţiune urmată de o consecinţă ?

2 . Este fiecare trial independent ?

 

Prompt-uri

 

1 . Prompt-ul obţine comportametul dorit ?

2. Însoţeşte prompt-ul instrucţiunea (apare simultan sau imediat după SD ) ?

3 . Sunt prompt-urile diminuate progresiv şi sistematic ?

4 . Există recompensă diferenţiată pentru trial-uri promptate ?

Etichete:

Pagini de  Analiza comportamentala (Behavior Analysis)

 

Analiza comportamentala sta la baza terapiei ABA (analiza comportamentala aplicata). Este o intreaga disciplina de studiu care ne ajuta sa intelegem de ce un comportament apare cu o frecevnta mai mare sau mai mica, de ce comportamente bine invatate dispar incet incet, cum putem modica un comportament si astfel sa obtinem rezultate mai bune, cum putem inlatura o consecinta si astfel sa scadem frecventa unui comportament. Este o disciplina riguroasa care are o multime de instrumente cu care opereaza si despre care vreau sa discutam.

Am sa incerc sa descriu cate putin aceste metode si instrumente. 

 

Sa incepem… cu

 

Pagina 1

 

Disciplina care se numeste Behavior analysis (analiza comportamentului) este cea care studiaza felul in care oamenii INVATA abilitatile / comportamentele de care au nevoie in viata. Studiaza felul in care copiii invata sa vorbeasca, sa foloseasca toaleta , sa se joace, cum tinerii invata sa danseze, sa munceasca etc. Analiza comportamentului ajuta oamenii (cu o multitudine de probleme) sa-si imbunatateasca viata.

Analiza comportamentala studiaza deci comportamentul. 

Comportamentul este tot ceea ce o persoana face, incluzand aici activitatile fizice dar si pe cele cognitive, iar analiza comportamentala studiaza evenimentele din mediu care modifica / schimba comportamentul.

Pentru a observa modificarea comportamentului, este necesara o definitie comportamentala, de exemplu “a invata bine” se poate traduce printr-o definitie comportamentala astfel: “a avea doar calificativul foarte bine”.  Defintia specifica exact ce comportament este inteles prin “a invata bine”.

Dupa ce se stabileste exact care este comportamentul observat, se stabileste modul in care poate fi observat acel comportament, respectiv:

          self – report observation;

          direct observation.

1. Care este diferenta dintre aceste 2 forme de observare a comportamentului?

Urmatorul pas este inregistrarea datelor observate prin cele 4 metode ale observatiei directe:

  1. outcome recording – raspunsul se inregistraza cand se pot observa rezultatele comportamentului. (de exemplu: poti inregistra raspunsul “a sters praful” chiar daca nu vezi cand s-a efectuat actiunea, ci vezi rezultatul acesteia, adica faptul ca praful este sters. Rezultatul este unic si iti arata daca un comportament s-a intamplat sau nu.
  2. event recording – raspunsul se inregistreaza la fiecare aparitie a unui  comportament. Se poate folosi un counter si se marcheaza aparitia fiecarui raspuns.
  3. interval recording – se inregistreaza raspunsul daca comportamentul apare intr-unul dintr-o srie de intervale continue. (de exemplu: o ora se imparte in 12 intervale de 5 minute, si se observa de cate ori apare comportamentul x in aceste intervale.

    4. time sample recording – este o variatie a inregistrarii interval. Se refera la serii de intervale discontinue, intervale discontinue, pe perioade nedeterminate.

Etichete: ,

psih. Anca Neagu

In orice terapie, in acceasi masura si in aplicarea ABA, atunci cand implementam un plan de interventie personalizata trebuie sa ne focalizam pe creativitate, inovatie, joc si generalizare.

Scopul terapiei ABA in cazul copiilor din spectrul autist este de a-i face sa fie cat mai aproape de ceea ce este numit copilul tipic. Pentru a reliza acest lucru trebuie sa observam si sa avem tot timpul in vedere ce inseamna un copil tipic si ce abilitati are un copil tipic in diferite momente de dezvoltare.

Pentru a aplica terapia cat mai eficient trebuie sa fim deschisi tot timpul catre diferite moduri de abordare.

In decursul timpului am intalnit mai multe moduri de abordare ale terapiei ABA. Principiile sunt aceleasi insa modul de abordarea este diferit in functie de cultura si de cerintele anumitor societati (Anglia, Israel, S.U.A.). Chiar daca suntem la inceput in ceea ce priveste aplicarea si specializarea in A.B.A. cred ca ar trebui sa ne folosim de oportunitatea de a cunoaste mai multe moduri de abordare.

Fiecare societate este diferita in ceea ce asteapta de la indivizi si in modul de formare al acestora; de aceea nu este nimic special in a ne fixa pe o singura abordare. In functie de fiecare copil in parte programul de terapie este diferit. Daca pentru a integra un copil de 4 ani intr-o gradinita din S.U.A. este de ajuns sa stie sa se joace cu un partener si sa aiba achizitii minime in limbaj; pentru a integra un copil de 4 ani intr-o gradinita din Romania trebuie sa stie si culorile, antonimele, anotimpurile, sa recite o poezie, cateva cifre, zilele saptamanii, notiuni dintr-o limba straina, sa poata include elemente asemanatoare intr-o categorie si asa mai departe.

Revenind la intrebarea CARE ESTE SCOPUL TERAPIEI? Scopul terapiei este A-L FACE PE COPIL SA FIE CAT MAI APROAPE DE COPIII TIPICI DE ACEEASI VARSTA pentru a putea fi integrat in gradinita si apoi in scoala.

Concluzia este ca trebuie sa lucram pe toate ariile de dezvoltare:

socializare

autoservire

limbaj

cognitiv 

Limbaj

Copilul trebuie sa fie capabil sa-si comunice nevoile – acest lucru se face lucrand foarte mult pe comunicare functionala. Bineinteles ca trebuie lucrat mult pe etichetare insa nu este de ajuns sa raspunda la intrebarea CE VREI? sau sa eticheteze obiectele. La fel de importanta sau poate chiar mai importanta decat achizitionarea de cunostinte este comunicarea functionala. Copilul trebuie sa fie capabil sa spuna DA-MI, AJUTA-MA, LASA-MA, DA-TE, VINO, HAI, VREAU PAUZA etc.

Il putem invata sa se foloseasca de aceste expresii invatandu-l in mod natural, adica in CONTEXT; facand asta folosim ca si recompensa rezultatul comunicarii – daca spune DA-TE ma dau la o parte, daca spune AJUTA-MA il ajut, daca spune PAUZA ii dau pauza fara a mai folosi recompensa aditionala. In felul acesta invata sa comunice NATURAL.

Daca un copil nu dezvolta comunicarea prin limbaj atunci cand intra intr-un program de terapie putem folosi metode alternative de comunicare – PECS.

Daca nu reusim sa-l facem sa verbalizeze este absolut necesar sa folosim metode alternative de comunicare. Comunicarea este vitala iar daca un copil nu este invatat sa-si exprime nevoile poate ajunge la un nivel ridicat de frustrare.

Socializare

Social(izare) = trebuie sa-i dezvoltam abilitatile necesare pentru a se putea descurca in societate.

Aici revin la idea ca trebuie sa lucram foarte mult pe dezvoltarea jocului la copil, abilitatile de imitare (tot ceea ce invatam invatam imitandu-I pe ceilalti), observare, intelegerea expresiilor nonverbale, dezvoltarea curiozitatii pentru a junge sa puna intrebarii, comunicare functionala etc.

Autoservire – trebuie sa lucram cat mai mult pe independenta. De-a lungul unei zile copilul trebuie sa fie capabil sa faca singur cat mai multe lucruri: sa se imbrace singur, sa manance singur, sa se schimbe singur. Fiind tot timpul langa ei si ajutandu-i in aceste activitati care de fapt sunt atat de simple nu facem altceva dacat sa-i facem sa devina dependenti de noi.

Cognitiv

Pentru a-l pregatii pentru gradinita si pentru a se putea descurca in societate trebuie sa predam informatia necesara avand tot timpul in vedere ce fac ceilalti copii de aceasi varsta; insa pe langa informatii trebuie sa-i dezvoltam de asemenea si inteligenta si gandirea logica.

Avem obligatia sa educam cat mai corect posibil copii dar in acelasi timp sa ii si integram in acest sistem care in loc sa fie bazat pe socializare, invatare practica si pe dezvoltarea inteligentei si creativitatii se bazeaza numai pe reproducerea de informatie. A fi inteligent inseamna sa rezolvi o problema cu un minim de informatie.

Concluzia este ca trebuie sa dezvoltam inteligenta si creativitatea copiilor cat putem de mult dar sa le oferim si informatia de care au nevoie pentru a se descurca in societatea in care traim.

Etichete:

COPILUL MEU SUFERA DE PDD/ASPERGER/HIPERLEXIA, NU AUTISM.ARE INTRADEVAR NEVOIE DE TERAPIA ABA?
1) Diferitele etichete folosite pentru a descrie PDD nu fac altceva decat sa duca la confuzia parintilor, si sa ingreuneze obtinerea drepturilor legale adecvate. ocazional, exista motive intemeiate sa fie utilizat un diagnostic sau altul, insa de cele mai multe ori, nu conteaza eticheta folosita. Ceea ce conteaza intradevar este tratamentul efectiv
Termenul “spectru autist”, fie chiar si “neoficial”, poate clarifica mult situatia.
Copiii cu PDD prezinta grade diferite de invaliditate. cea mai mare greseala pe care o puteti face este sa credeti ca, prin prisma faptului ca sufera “doar” de PDD , nu are nevoie de un program de mare calitate pt a fi ajutat sa recupereze cat mai repede posibil.Este adevarat ca cei profund afectati au nevoie de un numar sporit de ore decat cei lejer afectati, insa acest lucru poate fi constatat doar de catre specialisti. media de ore de lucru este in intervalul 10-40 ore/saptamanal.
fiul meu de exemplu, se incadreaza in criteriile standard de hiperlexie. Aceasta inseamna ca, in timp ce este si autist, are si o abilitate (si motivatie) normala de a lucra cu litere si numere. daca ne-am fi limitat doar la diagnosticul de hiperlexie, fiul nostru nu ar fi beneficiat de terapia ABA, care il ajuta enorm.

2)CE ESTE UN PROGRAM DE TERAPIE ABA?

ABA presupune o serie de componente ce lucreaza impreuna: oameni, programe, practica.Si trebuie sa lucreze impreuna ceva timp: cel putin 2 ani, de obicei mai mult.
Oamenii sunt analisti comportamentali , “terapeuti”, tu si ceilalti membri ai familiei, de obicei si profesorii din scoala (daca nu in primul rand).Analistul comportamental, denumit consultant este responsabil de alte componente cum ar fi programele si practica. Acesta va ajuta la trainningul terapeutilor, deci si al dumneavoastra in practicile ABA si va va pune la dispozitie( dumneavoastra si echipei) curriculum-ul (programele) care va vor invata exact ce si cum sa-l invatati pe copil. De asemenea consultantul evalueaza periodic rezultatele si modifica programele pe masura ce copilul progreseaza.
Terapeutii realizeaza instructia(uzual, unu-la-unu, dar nu intotdeauna)De ce mentiunea de terapeut? Termenul terapeut are o implicatie medicala si profesionala. implica trainning si certificat de specialitate. un bun trainning si o buna practica sunt foarte importante in ABA de asemenea, insa nu implica grade, cursuri etc. Teretic, oricine poate invata sa fie un instructor ABA :studenti, oamnei la pensie, si exceptional elevi de liceu.O diploma de specialist poate fi benefica, insa ceea ce conteaza este entuziasmul, creativitatea, abilitatea de a urma instructiuni, si , nu in ultimul rand capacitatea de ” a fi bun cu copiii”
Parintii pot fi terapeuti, daca au timp si inclinatie, aceasta este in final o decizie personala. poate fi o metoda de a economisi banii, si in mod sigur va ofera o cunoasterea mai buna a propriului copil si a progreselor sale.
Personalul de la scoala nu ofera servicii unu-la unu(un prof un elev), exceptand specialistii care lucreaza sau nu dupa programul ABA.totusi, acest personal este foarte important. reprezinta o parte a mediului in care copilul dumneavoastra invata. in mod cert o cooperare eficienta se impune. daca acest personal “nu crede” in ceea ce faceti dumneavoastra, ori au impresia ca ei sunt capabili s afaca ceva mai bun, (de obicei experienta a demonstrat contrariul), atunci copilul dumneavoastra este pus in situatia de a nu beneficia de efecte maxime.
Programul este, cel putin in mintea mea, punctul cel mai important in ABA.
Fragmentele si “piese” de practica apar si in alte”metode” , dar experienta mea imi spune ca nu exista alt program care sa presupuna atat de multa implicare si grija fata de copil, care sa planifice exact ceea ce copilul urmeaza sa invete, care sa presupuna o metoda atat de eficienta de repetitie a lucrurilor deja invatate. ABA presupune o inalta disciplina si atentie la detalii, care pot avea ca rezultat integrarea completa a copilului in “doar” cativa ani.
Achizitiile trebuie deprinse intr-un mediu larg(scoala, casa) si cu multi oameni(terapeuti, parinti, profesori). Aceasta generalizare este realizata sistematic, cu scopul de a reda copilului in final capacitatea de a-si folosi deprinderile in orice mediu.
In final, practica, modul in care sunt invatate deprinderile,pare la prima vedere cea mai neobisnuita trasatura ABA. Asta pentru ca formatul programului pare atat de diferit de metodele clasice de invatare.Dar “DT teaching” este doar un rezultat al aplicarii ABA-analiza functionala a comportamentului- in ideea de a va ajuta in procesul invatarii copilului cu probleme , cu scopul de a progresa la potentialul maxim.O multime de lucruri se intampla in aceste sesiuni unu-la-unu, dar sunt lucruri pe care tu si ceilalti membri ai familiei le puteti face in alte contexte, in alte situatii pentru a ajuta copilul sa invete.Un consultant va va invata cum sa consolidati comportamentele adecvate in detrimentul nedoritelor “trasaturi autiste”.
Practica ABA este folosita in mod egal in mediul scolar, chiar daca micutul nu va face exercitii in sensul clasic. Este un trainning continuu, parte a programului de acasa, parte esentiala a programului. Este insa si partea care deseori duce la confuzia parintilor si deranjaza scoala, din pacate, pentru ca daca este aplicat corect, beneficiile sunt uimitoare(un bun ajutor face munca profesorilor mult mai usoara).Una din cele mai comune greseli pe care le fac parintii este de a plasa copilul intr-o scoala fara a cere ajutorul ABA, in ideea ca ” are nevoie sa fie langa copii ca sa deprinda abilitati sociale”.Inca odata, daca acest copil ar fi in stare sa invete in acest mod, nu ar mai fi autist!

daca privim aceste componente in ansamblu(oameni, programe si practica), iata ce vom obtine!

* un “program acasa” de 10 pana la 40 ore /saptamana , cu un model de exercitii unu la unu efectuat de 2 sau 5 terapeuti sau parinti

* un program de lucru cu un consultatnt, din 2 in doua saptamani( sau din 12 in 12), pt de la 2 ore la 2 zile, cu o medie de 1-2 ore/saptamanal

*saptamanal , intalniri de echipa, necesara prezenta tuturor terapeutilor pentru a compara rezultate si discuta problemele

* pentru multi copii, plasarea in mediul scolar, de la cateva ore pana la program complet, cu un ajutor ales dintre terapeuti

*poate chiar intalniri de joc supervizate de catre un terapeut, in mod obisnuit structurate pe sesiuni unu-la-unu

*tu, personajul central,managerul , secretarul….si parintele!

Acesta este un program pentru acasa , probabil cel mai folosit model, exista si alte modele de programe.

3) LA CE GEN DE PROGRESE POT SA MA ASTEPT?
Cantitatea de progrese pe care copilul le va face depinde de doua lucrurui: capacitatea innascuta de a invata si calitatea programului personal folosit.Cat de mult copilul poate sa invete folosind programul cel mai bun, este ceva ce nimeni nu poate prevede, desi exista indicatii ale cercetarilor potrivit carora o varsta mintala elevata cumulata cu o varsta cronologica mica sunt predictori ai unui progres sporit . O experienta recenta sugereaza ca progresul copilului in primele luni- o masura a capacitatii sale de invatare-este legata de succesul pe termen mai degraba decat gradul initial de incapacitate.Mai ales, trebuie inteles faptul ca este un subiect destul de rau inteles : nu exista nici un indicator fiabil la un copil de varsta frageda care sa prevada ce va fi acesta cand va ajunge adult. (de notat ca unii copii beneficiaza de asemenea de alte interventii cum ar fi diete si medicamente, ceea ce le sporeste abilitatile de invatare.
Calitatea programului este ceva ce poti influenta. Numarul de ore saptamanale este una din unitatile de masura: in caz ca elevul are un program prelungit de lucru, e in avantajul sau sa inceapa cat mai repede posibil. (este o problema pe care multi adimnistratori de scoli nu il inteleg;ei cred ca pot economisi bani facand mai putine ore saptamanal sau mai putine saptamani pe an. Totusi , experienta practica sugereaza ezact opusul: un program intensiv este susceptibil de a fi terminat mai repede, in timp ce un program de o intensitate inferioara se poate lungi pe ani si ani, costand mai mult pe termen lung.Numar mare de ore nu inseamna neaparat mai mult de munca, caci in cazul in care copilul nu poate inca sa faca activitatea adecvata, fiecare ora de studiu destinat insusirii respectivei activitati inseamna o ora mai putin de activitati nedorite(autiste).In batalia pt viitorul copilului fiecare ora cade de o parte sau de alta a balantei productiv/neproductiv, trebuie sa inclinati aceasta balanta spre latura productiva.
Calitatea instructiei este f. importanta. Dupa cum ne asigura un administrator, “orice idiot poate face ABA”. este adevarat, insa ca sa o faci bine, este necesar mult trainning, atentie la detalii si munca sustinuta .
Copilul autist nu este adesea un bun client pt bunele intentii: simplele situatii de a sta jos si de a incerca sa invete pot duce la o serie de comportamente nedorite si la putine rezultate in procesul de invatare.Principiul de a-l recompensa pare simplu, insa deseori nu e de ajuns doar sa-i dai o acadea de fiecare data cand da raspunsul corect, sunt multe, multe detalii si strategii pt a-l face sa progreseze rapid.

4) AS VREA SA INVETE IN MOD NATURAL, NU MECANIC. ABA PARE ATAT DE ARTIFICIAL…

Aba este o tehnologie dezvoltata in scopul maximizarii capacitatii de invatare. Ghideaza profesorul in maximizarea acelor elemente de instruire unu-la-unu ce conduc la un proces de invatare eficient si durabil in timp.La prima vedere poate parea o metoda nenaturala, asta deoarece elevul are din start un sistem de invatare defectuos, deci elemente prezente in orice proces normal de invatare trebuie exagerate.
Pe masura ce programul ABA avanseaza, daca mai are si succes(90% din cazuri), creierul elevului se schimba, EL “INVATA CUM SA INVETE”. procesul de invatare pare din ce in ce mai natural.
Cel mai rau lucru pe care un parinte sau profesor il poate face unui copil autist este sa creada ca acesta este capabil sa invete in acelasi mod in care o fac copiii normali, si sa-l plaseze intr-un mediu tipic (fie si cu extra-suport), asteptand ca acesta sa “prinda”. Dezvoltarea copilului presupune o capacitate uimitoare de a invata o multime de lucruri intr-un timp scurt. copiii autisti sunt mult in urma la acest capitol, chiar si la varste fragede. Pur si simplu nu exista nici o cale ca ei sa invete “natural” daca nu sunt pregatiti in scopul achizitionarii deprinderilor de baza necesare ca ei sa inteleaga ce se intampla in lumea in care traiesc.
Sa presupunem ca micutul se afla la scoala , iar profesorul vorbeste despre omizi si fluturi. Copilul tipic va invata aceasta intr-o singura lectie si va prezenta un interes pe termen lung pentru subiect, ceea ce il va ajuta sa se bucure de mediul inconjurator , ii va da ceva(o informatie) ce poate impartasi cu parintii, cu prietenii . Insa ganditi-va cate notiuni trebuie sa aiba fixate pentru a pricepe aceasta lectie simpla:

1. categorii de insecte si de mancare
2. ideea de transformare(un lucru se transforma in altul)
3. conceptul de ‘ a manca” si “a dormi”
4. adverbul “in jurul”( construieste un cocon in jurul sau)
5. ideea de secventiere(mai intai construieste, apoi iese din cocon)
Aceasta este doar o lista partiala: ei trebuie sa stapaneasca deprinderea de a fi atent la explicatiile profesorului, etc.Sa va asteptati ca un copil care nu stapaneste cateva din aceste notiuni sa invete “natural” este o nechibzuinta, ca si plasarea lui intr-o sala de clasa “normala”
Deci ce este cu aceasta repetitie continua cum ar fi statul la masa sau alte actiuni “nenaturale” caracteristice ABA? toate acestea sunt rezultatul unei cercetari riguroase asupra procesului de invatare, o amplificare a procesului firesc prin care toti copiii il folosesc pentru a invata si a se dezvolta. Acest proces de invatare poate o sa va para mai natural daca il comparati cu modul in care un parinte isi invata instinctiv copilul sa zambeasca. la inceput un copil nu are nici o idee cum sa-i raspunda parintelui. eventual se uita ceva mai insistent.insa in momentul in care parintele primeste cel mai mic raspuns-BANG! un mare suras, isi imbratisaza copilul, etc..acest lucru se repeta iar si iar pana cand cel mic da lui mami si lui tati un mare zambet si contactul cu privirea!
astfel invatam toti. Copilul autist are nevoie de acest tip de atentie intensiva, sau chiar de atentie intensiva cumulata cu sprijin individualizat pt a invata concepte foarte simple cum ar fi “pe” si “in”. Insa vestea buna este ca daca acest lucru este facut in mod corect , atunci copilul va invata cum sa invete din ce in ce mai repede, si cu din ce in ce mai putina interventie artificiala.Efectiv nu exista scurtatura, nici o alternativa “naturala”.Asa cum este imposibil ca bebelusii sa mearga la gradinita, la fel copiii autisti nu pot “sa invete pur si simplu” conform varstei lor cronologice.Ei trebuie sa fie condusi prin fiecare secventa de dezvoltare corespunzatoare limbajului, jocului, etc, nu trebuie sa treaca la o etapa superioara pana nu stapanesc etapa precedenta.

5)NU POT SA-MI VAD COPILUL FACAND TOT TIMPUL EXERCITII. NU ARE NEVOIE SA MEARGA SI LA SCOALA SAU SA SE JOACE?

Un program ABA nu inseamna numai exercitii separate de genul celor facute la masa de lucru.principiile care duc la invatarea celor mai elementare achizitii sunt aplicate si in clasa de curs, acasa, in comunitate. Reamintiti-va ca pentru copiii tipici invatatul este un “serviciu cu norma intreaga”, se intampla pur si simplu fara ca dumneavoastra sa realizati (daca nu ar fi asa, nici nu copil nu ar fi in stare sa mearga la gradinita fara sa treaca de etapa cresa).Pentru un copil cu PDD este necesar sa profite la maximun de fiecare oportunitate de invatare ivita, evident, ajutat fiind de un adult responsabil.Asta inseamna o atenta supraveghere si coordonare in toate mediile, inclusiv la scoala. Trainningul si antrenamentu parintilor este este o parte esentiala ce garanteaza succesul programului.Reamintiti-va, chiar daca copilul beneficiaza de un program full-time, probabil tot veti petrece 60 ore saptamana cu el.
Da, copii autisti pot sa mearga la scoala impreuna cu copiii tipici, dar nu, nu este o idee buna sa fie dusi inainte de a fi gata sa invete in acel mediu, iar scoala trebuie sa lucreze si ea la program.pentru multe motive, poate fi daunator copilului sa pretinzi ca e OK sa aiba “doua programe” care s anu imaparta tehnici sau obiective.

* copiii cu probleme de comportament sunt supusi riscului sa dezvolte comportamente daunatoare; autostimulare, stereotipii.Acestea cresc sau descresc in intensitate ca raspuns direct la actiunile parintilor, profesorilor, sau altor ingrijitori.este esential ca toti sa coopereze in efortul de a reduce aceste comportamente iar progresele sa fie periodic revazute si ajustate daca este nevoie.suferim ani de zile serioase probleme de comportament
pentru ca persoanele autorizate in grija caruia se afla copilul nu ne invata ce sa facem, iar daca cerem un plan de management comportamental, nu sunt in stare sa il execute.

*copilul dumneavoastra trebuie sa beneficieze de orice oportunitate pentru ‘a-i prinde din urma’ pe semenii lui. asta inseamna sa invete si prcatica, practica, practica!Daca are deprinderile necesare sa mearga la scoala,si sa priceapa ce se intampla acolo, atunci perfect! Dacanu, chiar daca pare fericit sa mearga acolo, nu e tocmai corect pentru el sa fie pus intr-un loc unde nu poate sa invete si nu poate sa participe.Scoala trebuie sa se implice zilnic in progresul copilului dumneavoastra si sa-i structureze mediul inconjurator in asa fel incat copilul sa reuseasca in final sa generalizeze deprinderile invatate.o metoda ar fi ca in scoala copilul sa fie invatat dupa metoda unu-la-unu.
Asta a fost cea mai grea lectie pentru noi: fiul nostru era(si este si acum) foarte bucuros sa mearga la scoala, dar efectiv nu invata nimic acolo(nimic pozitiv), in ciuda eforturilor depuse. Administratia scolii a tinut sa nu introduca in clasa metodele noastra .numai dupa ce i-am intiparit elementele de baza ale limbajului , elementele de baza ale atentiei, iar cand a fost in stare sa inteleaga ceea ce se intampla la scoala, a obtinut in sfarsit beneficii.
Acelasi lucru se aplica in cazul relatiilor intersociale. nu cred ca exista ceva mai dureros pentru un parinte decat sa -si vada copilul autist “jucandu-se” intr-un grup de copii tipici.Invatarea deprinderilor de joc reprezinta o parte importanta a programului ABA , si ,ca si restul exercitiilor, este facut cu pasi marunti pt a evita esecul copilului.Dezvoltarea jocului este la fel de importanta am putea spune ca dezvoltarea limbajului.
ABA nu inseamna “doar” exercitii. Daca ar fi asa, nici un copil nu ar ajunge la o “functionare” normala. Copilu tau are nevoie de tine, de profesorii lui, de orice alta persoana semnificativa din viata lui, toti acestia vor lucra impreuna pentru a maximiza sansele lui de reusita.Daca unul din acesti oameni nu sunt pregatiti sa participe, e de preferat sa nu isi piarda inutil timpul.

7)CE SPUNETI DE REGIMURI ALIMENTARE, VITAMINE SI ALTE TERAPII? NU E MAI IMPORTANT SA TRATAM CAUZELE FUNDAMENTALE?

pentru multi copii poate fi o cale de corectare a posibilului mecanism bilologic ce se presupune ca ar cauza autism.Chiar daca este adevarat, oricum, copilul si-a petrecut ani de zile in incapacitatea de a invata limbajul, jocul, deprinderile sociale, in acelasi cu semenii sai. Ii va fi necesar mult ajutor sa invete toate aceste deprinderi si ideal ar fi sa fie invatat cu pasi repezi. indiferent de alte interventii e inca multa munca de invatare de efectuat, iar ABA pare cel mai indicat in acest sens.
Nu vreau sa sugerez “nu incercati alte interventii pentru ca ABA este alegerea corecta”. Doar aveti in vedere ca , in cazul in care ati avea solutia sa stopati autismul copilului, inca va avea nevoie de mult ajutor “sa prinda din urma” pe semenii sai.
( E putin spus in legatura cu utilitatea terapiei ABA. de fapt, cercetarea arata ca multi copiii ce urmeaza numai terapia ABA ajung sa piarda simptomele autiste, asta este, revenirea totala!.Se pare ca ajung sa posede “common sens-ul” , e clar, terapia produce modificari in modul de operare al ceierului.

cool AM AUZIT CA ABA DUCE LA UN COMPORTAMENT MECANIC, “DE ROBOT

Ati incercat vreodata sa invatati o limba straina? (haideti sa incercam franceza), sau sa priviti pe cineva invatand engleza?Atunci cand incepeti sa invatati, va suna fortat,artificial, mecanic ,veti simti tensiunea incercand sa realizati o simpla conversatie.Cu timpul si cu antrenament, vorbirea dumneavoastra va suna mult mai natural.Cand va prezentati cuiva, ca incepator, va chinuiti sa spuneti “je m’appelle….”.Peste luni de zile, va e greu sa va imaginati ca a fost atat de dificil, insa aveti aceleasi probleme cu chestii mai complexe de gramatica cum ar fi problema lui Si conditional.
“Si vous… voudriez me telephoner, je…je…serais chez moi…ce soir.”
Sau, se poate sa invatati mecani fraze ce va trebuie in anumite situatii, cum ar fi cand luati masa la restaurant .va place sandwichul de pui , deci invatati sa spuneti “Je veux le sandwich poulet avec viande blanche.”Pentru un observator o sa pareti un ciudat comandand de fiecare data acelasi lucru, pentru ca doar atat stiti si e confortabil sa va rezumati la asta.Insa dorinta de a avea acces la intreg meniul va va obliga sa invatati limba pana la momentul cand veti parea natural comandand un meniu intreg, sau cand vorbitii cu angajatii.
Haideti sa privim un exemplu si mai relevat. fetita mea de trei ani invata sa identifice emotiile prin “calea comportamentala”-asta e, invata din observatie si practica!.face dese greseli de genul “nu vrei sa te uiti la televizor pt ca esti stanjenit “. pentru ca vorbeste spontan si fara intarziere, aceste situatii sunt delicioase, nu “robotice”. Adevarul e ca ea face exact ceea ce face si fiul meu autist- exerseaza limbajul, face greseli,face progrese si in final invata.
Trebuie timp si practica pentru oricine, la orice varsta, cu orice grad de abilitate ori inabilitate sa atinga fluenta.E absolut fantastic ca un copil cu o asemnea dizabilitate poate sa-si insuseasca vorbirea fluenta, jocul, deprinderile sociale.Poate ca la inceput unele din aceste deprinderi pot parea artificiale,copilului ii trebuie mai multa practica si mai multe oportunitati de invatare, nu trebuie denigrata metoda in sine.
” Nu Copiii nu sunt in stare sa invete, ci profesorii nu stiu sa predea”
Post script: unul dintre programele copilului meu este “vorbirea ca un robot”.semenii luitipici sunt in satre sa vorbeasca si ei ca un robot, insa nu au invata asta “in mod natural”

http://materialeaba.wordpress.com/2008/08/11/intrebari-despre-terapia-aba/

Etichete: ,

1) Nu toate trail-urile sunt incheiate (discrete).
2) Folosirea in exces a numelui copilului poate duce la “debransarea” copilului la auzul numelui sau numele sa devina un substitut pentru “Pregateste-te”.
3) Nu se cere / impune contactul vizual cand acesta este necesar (ex.: in timpul conversatiei sau al enuntarii unui SD).
4) Nerecompensarea copilului pentru comportamente adecvate (ex.: vine singur la lectie, sta jos, s-a sters la gura…).
5) Absenta trail-ului nepromptat dupa un trail promptat.
6) Nepromptarea dupa 2 trail-uri incorecte, permitand greseli repetate.
7) Nepromptarea indeajuns de frecventa a raspunsului pentru Itemi nou introdusi.
8) Oferirea unei recompense foarte dorite pentru raspuns promptat (ex.: nefolosirea recompensei diferentiate).
9) Invatarea in sine nu este ridicata la valoarea de recompensa pentru copil.
10) Negradarea prompt-ului (neutilizarea prompt-ului minimal).
11) Lipsa de creativitate in alegerea recompensei.
12) Lipsa programarii Generalizarii. Copilul, intr-un final, ar trebui sa invete sa raspunda la SD in mediul natural.
13) Necaptarea si directionarea eficienta a atentiei copilului in timpul enuntarii SD-ului.
14) Asteptarea pasiva a copilului sa ni se alature inainte de initierea unui sitting.
15) Captarea atentiei printr-o comada anterior SD-ului (ex.: “mainile cuminti”, “uita-te la mine”).
16) Acceptarea de catre tutore a autocorectarii si angajarii in raspunsuri multiple din partea copilului.
17) Asteptarea mai mult de 3-5 secunde dupa un non-raspuns inainte de consecinte.
18) Promptarea raspunsului intarziat (bun sau gresit) in loc de incheierea trail-ului si promptarea trial-ului imediat urmator.
19) Raportul disproportionat dintre esecuri si succese.
20) Acceptarea tiparului “castigi-stau/pierzi-fac ce vreau” ca si comportament din partea copilului.
21) Lipsa criteriilor clare de raspuns.
22) Promptarea dupa Consecinta in loc de promptarea simultana sau imediat dupa prezentarea SD-ului.
23) Promptarea neadecvata (promptare fizica in loc de promptare prin imitatie sau P imitativ in loc de P verbal)
24) Neintroducerea de itemi/programe noi cand cele curente sunt masterate.
25) Prea multi itemi/programe curente.
26) Nestructurarea timpului liber de joaca al copilului.
27) Lungirea inutila a sitting-ului si pierderea atentiei copilului sau reducerea motivatiei pentru raspunsuri clare, rapide.

„Common Treatment Mistakes” /2001 O.Ivar Lovas

 

 

Etichete:

 

de la Shakalu’ citire
….programele de terapie comportamentala au trei parti : o parte initiala care se numeste pretratament , o parte de mijloc (si cea mai importanta) care este terapia propriuzisa sau programul curent si o parte finala a fiecarui program care se numeste generalizare…
…terapia incepe cu o perioada de cateva saptamani de pretratament … aici nu exista un program concret de lucru , nu exista sittinguri si aproape totul este la „liber” … ideea pretratamentului este aceea de a il invata pe copil ca exista „consecinte” placute si mai putin placute si de a lua controlul practic asupra lui … cu siguranta cei mai importanti oameni in cadrul pretratamentului sunt parintii si familia copilului pentru ca ei sunt cei care trebuie sa-si modifice complet comportamentul lor vis a vis de copil … dupa un timp foarte scurt si copii vor reactiona la aceasta schimbare de comportament si isi vor adapta si ei comportamentul astfel incat sa le fie cat mai usor …
Poate ca termenul de a „prelua controlul” asupra copilului o sa li se para unora prea dur si unii o sa spuna : „ok , copilul meu face lucrul ala sau celalalt …” …ideea este ca copilul sa faca acel lucru nu doar din cand in cand si nu doar atunci cand are el chef …si cu siguranta nu doar dupa ce ii repetam de 10 ori sa faca un lucru ….ideea este ca copilul sa „execute” imediat ce i s-a dat o comanda – unii iar o sa spuna ca parca este catel si il dresezi si de altfel nici nu sunt departe de realitate : in prima faza cam asta faci …il dresezi – ideea este sa ii incurajezi comportamentele pozitive si sa ii descurajezi comportamentele negative.
La modul practic , nimic nu mai capata ca urmare a unui planset sau unui semn ; noi ca parinti ne-am invatat „sa ghicim” cam ce ar vrea copilul din doar cateva semne pe care le face sau in functie de ceea ce face sa intuim cam ce anume ar vrea sau ce anume il deranjeaza si sa reactionam ca atare , respectiv sa il ajutam sa obtina ceea ce vroia ….este cel mai gresit lucru pe care il facem …: desi nu pare cei mai multi dintre ei pot face o gramada de lucruri si cere o gramada de lucruri respectiv sunt apti de a deschide o cale de comunicare dar de foarte multe ori noi suntem cei care opturam calea respectiva ajutandu-i de fiecare data.
Totul trebuie inceput de la capat si comportamentul nostru fata de ei trebuie sa fie unul in care ei trebuie sa dea ceva in schimbul ajutorui nostru ; astfel , in primul rand de fiecare data cand imi cere ceva am sa-i cer si eu ceva in schimb : ma ia de mana si ma duce sa-i dau apa – il pun sa-mi dea un lucru de pe masa (ideea este nu doar sa-l pun verbal ci sa-l si invat cum sa-mi dea lucrul acela de pe masa ajutandu-l fizic sa mi-l dea ) si imediat dupa ce a executat ceea ce l-am rugat ii dau o gura de apa…si continui schimbul – ii cer din nou acelasi lucru de pe masa si i-ar il ajut sa mi-l dea si iar ii dau o gura de apa …si iarasi da’ capo…si dupa ce fac chestia asta de 3-4 ori a cincea oara doar ii cer sa mi-l dea de pe masa si nu il mai ajut …daca mi-l da primeste apa , daca nu mi-l da nu primeste apa. … o sa fiti suprinsi cat de repede pot sa invete anumite lucruri …la fel , nu va speriati de faptul ca o sa planga si o sa tipe ca nu ii dati apa … iar voua o sa vi se smulga inima din piept cand o sa-l vedeti ….daca insa ati cedat o data ati pierdut tot ceea ce ati inceput sa lucrati …mai mult decat atat , s-ar putea ca incapatanarea si tipetele/plansetele sa dureze ore …in final insa toti cedeaza si executa ceea ce i-ati cerut sa faca … cand insa executa din proprie initiativa ceea ce ati cerut aplaudati-l , spunetii bravoooo , bucurativa ca si cand ar fi rezolvat cea mai grea problema de matematica si datii din belsug ceea ce isi dorea ….poate fi prima batalie castigata ! …incercati sa faceti acelasi lucru pentru aproape orice lucru pe care si-l doreste : nimic nu mai are voie sa capete gratis… si pentru fiecare comportament bun premiati-l si material si verbal din belsug ca sa-i intariti respectivul comportament ….
Acelasi procedeu se aplica pentru comportamente negative …. niciodata nu trebuie sa obtina ceva daca are un comportament nelalocul lui ( si aici o sa vi se rupa inima ….dar cea mai sigura cale spre a ajunge acolo unde va doriti este sa nu cedati ) …. cel mai simplu mod de a scapa de un comportament isteric si de tipete este sa il ignorati ….COMPLET ! …. de cele mai multe ori cand nu obtine ceva il apuca plansul si tipetele si se tranteste pe jos ( cel putin asa facea radu) … cam dupa 1-2 ore de plansete si istericale continui (in care noi il ignoram complet…ignor complet inseamna ca radu se zvarcolea pe jos si tipa si plangea la picioarele scaunului pe care eu stateam la masa si mancam si eu continuam sa mananc fara sa-i arunc macar o privire – numai eu stiu insa cum mancam si ce era in sufletul meu ) isi revenea si se oprea : in momentul in care 5 min nu tipa si se linistea incepeam sa-l bagam in seama si sa-i spunem : „bravo , foarte bine , radu nu mai plange ; radu este un baiat foarte bun pentru ca nu plange” …daca o lua de la capat o luam si noi de la capat cu ignorul ….daca se potolea in continuare ne jucam impreuna , etc. ….. una peste alta desi este cumplit de greu (mai ales prin prisma faptului ca toti cei care stau in jurul lui trebuie sa aiba acelasi tip de comportament ) este calea prin care el incepe sa se adapteze si sa-si schimbe comportamentul ….la modul practic insa totul va castiga ascultandu-va si comportandu-se frumos si dandu-va ceva in schimbul a ceea ce cere….puteti sa mergeti si mai departe si sa il obligati sa spuna cuvinte – la fel ,nimic nu i se da pana nu cere in cuvinte simple : apa , da – sunt unele din cele mai simple cuvinte dar si cele mai aducatoare de profituri din punctul lui de vedere ; la inceput nici nu este nevoie sa le spuna ca atare , este deajuns sa balmajeasca ceva care sa semene…radu la inceput spunea apa intr-un fel de tipat de genul „aaaaa…” si primea apa ….nu spunea – nu primea….

ceea ce pot sa va spun este ca dupa cam o luna de astfel de comportament din partea parintilor si a familiei in general toti copii (aproape fara exceptii ) se adapteaza ….cu siguranta o sa aiba un contact vizual infinit mai bun decat in acest moment si aproape sigur o sa auziti primele cuvinte sau macar incercari de cuvinte …. pana in acest moment toti copii (fara exceptie) pe care i-am cunoscut si a caror parinti au fost fermi pe pozitie si si-au schimbat comportamentul (nota bene : fara nici un fel de program curent sau terapie efectiva) au obtinut in mai putin de o luna progrese remarcabile

 

 


…o sa imi permit sa divaghez un pic de la cursul firesc pentru a spune cateva lucruri referitoare la preterapie … asta deoarece dupa discutiile fata in fata din ultimele saptamani cu cativa parinti am realizat ca sunt unii parinti care sunt foarte tentati de spune : ” ok , cam asta fac si eu cu copilul …” ….sau ” hm , pai eu detin controlul copilului si el executa cam tot ce ii spun eu ” ….din discutiile ulterioare insa am cam ajuns la concluzia impreuna cu parintii ca asta este mai mult ca sa ne linistim noi constinta decat ca sa vedem adevarul asa cum este el … controlul asupra unui copil (autist sau nu ) este atunci cand executa toate sarcinile (pe care voi ca parintii stiti ca le poate executa si numai pe acelea ptr ca o raportare la alte sarcini pe care nu le stie indeplini nu are sens) de fiecare data cand cereti ca o sarcina sa fie indeplinita … sau macar in noua cazuri din zece copilul indeplineste sarcina si nu doar din cand in cand atunci cand vrea el – poate ca este surprinzator dar cei mai multi din copii autisti (mai ales cei cu autism nu foarte sever) stiu exact ce ar trebui sa faca ca sa indeplineasca o sarcina si de asta si tentatia parintelui de a spune „hm , copilul meu stie sa faca asta”….realitatea este un pic diferita : copilul stie intradevar sa duca la capat o sarcina atunci cand in minim 80% din cazuri executa o sarcina din prima incercare…. pana atunci oricat ne-ar place sa credem ca stie, ramanem ancorati la capitolul „face atunci cand vrea el ” …zilele trecute o mama imi povestea cum lucreaza cu copilul dar ca la un moment dat(dupa doar cateva minute) copilul se plictiseste si refuza pur si simplu sa mai faca ceva sau pur si simplu pleaca de langa mama lui …. asta este una din cele mai mari greseli in modul de a vedea lucrurile … pentru ca odata ce copilul ne controleaza va invata atat si cand va vrea el …. posibilitatile reale de progres ale unui copil in cazul dat sunt minuscule … la modul practic cel mai simplu mod este de a lua mai intai controlul asupra copilului ( (in cazul dat copilul ar trebui pur si simplu obligat sa nu plece si sa-si continue sarcina ajutat fizic de mama) … desi s-ar putea sa ne lovim de multe tipete si istericale pe tema asta-cel putin la inceput in mod sigur- foarte repede copii se vor adapta si vor vedea ca este mai simplu sa execute sarcina sau macar sa incerce sa o faca decat sa incerce sa plece sau sa refuze sa o faca….

la fel , consecventa este o parte cumplit de importanta al acestei lupte de a lua controlul copilului … una din greselile pe care le facem in mod uzual este aceea de a repeta de cateva ori (cateodata si de 10 ori ) o comanda pana cand copilul se hotareste sa faca ceva cu speranta ca odata macar copilul va fi atent si va executa …. cel mai simplu insa este ca pe de o parte sa ne asiguram atentia copilului inainte de a ii da o comanda si apoi a lucra cu copilul sa-mi raspunda de prima data….ultimul lucru este o chestiune de durata dar care porneste din aceasi preterapie si scopul acesteia – preluarea controlului asupra copilului ; odata acest lucru realizat salturile pe care copilul le va face la toate capitolele va fi infinit mai rapid …. la modul practic eficienta se dubleaza . Vorbeam un pic mai devreme despre consecventa : … desi poate in foarte multe cazuri ne vine foarte greu sa nu cedam (fie si din motivul meschin sa ne lase in pace si sa nu-l mai auzim plagand sau tipand si sa ne putem vedea de treaba noastra) din diverse motivatii ca sa nu mai spun de mila nu asta este atitudinea care ii va aduce beneficii pe termen lung copilului . De asemenea cateodata ne punem problema de genul :” ok …lasa ca ii fac placerea acum si asta este ultima oara” …sau altfel de argumente interioare pe acelasi calapod … pe masura ce trece timpul si copilul se invata ca la un moment dat cedati oricat de fermi ati fi la inceput copilul o sa-si prelungeasca tipetele si plansetele pentru ca el stie ca la un moment dat dvs o sa cedati … cu cat o sa lungiti perioada in care cedati (spunand mai intai „nu” de o suta de ori ) cu atat copilul o sa prelungeasca si el perioada in care va plange sau va fi isteric pentru ca el stie ca in cazul 101 se poate sa cedati ….si atunci de ce sa nu incerce pana la limita ?!….

Etichete:

Scris de psih. Anca Neagu

In orice tip de terapie progresele difera de la un client la altul, factorul principal care duce la progres este potentialul fiecarui individ in parte.

In ceea ce priveste terapia ABA rezultatele vor fi cu totul diferite in cazul unui copil care incepe terapia la 2,5 ani si altele vor fi progresele unui copil care incepe terapia la 4 ani, 4,5 ani sau chiar 5.

Un alt aspect foarte important este severitatea autismului si daca mai sunt prezente si alte afectiuni associate.

Modul in care se dezvolta un copil cu autism este similara dezvolatarii oricarui copil. Insa un copil cu autism se dezvolta in mod inegal in diferite arii: social, cognitiv, limbaj, motor.
De exemplu, poate fi dezvoltat normal din punct de vedere motor insa dezvoltarea limbajului sa fie mult in urma celorlalti copii de varsta lui. Sau, in cazul copiilor cu autism inalt functional limbajul sa se dezvolte aproximativ normal insa abilitatile sociale sa fie lacunare.

Socializarea si comunicarea au cel mai mult de suferit in cazul copiilor cu autism.

Un copil cu autism care nu are retard mintal va invata cu succes materialul care se refera la cunostinte academice, dar va vorbi in continuare intr-un mod specific si va avea in continuare dificulati in ceea ce priveste relationarea si intelegerea emotiilor celorlalti

Se poate sa invete sa urmeze anumite reguli in ceea ce priveste interactiunea sociala insa o va face intr-un mod superficial si ii va lipsi spontaneitatea in relatiile cu ceilalti.

Un copil cu autism care are si retard mintal va invata mai greu, va avea un limbaj limitat, si va fi mai putin constient de lumea in care traieste.

Indiferent din care categorie face parte trebuie sa avem grija sa-i oferim oportunitatea de a invata cat mai mult posibil si de a face progrese atat cat ii permit abilitatile. Cu cat il vom provoca mai mult si ii vom oferi oportunitati de a invata din mediu cu atat vom avea succese mai mari in ceea ce priveste progresul.

Trebuie sa ne folosim de fiecare situatie care apare pentru a-l invata ceva. Va fi nevoie de multe repetitii dar orice copil cu autism poate invata in timp si nimic din ceea ce facem nu va fi inutil.

Ceea ce trebuie avut in vedere atunci cand se incepe un program de tarapie este ca progresele nu vor aparea dintr-o data. Este nevoie de multa munca, rabdare, implicare. Procesul terapeutic este de durata si este foarte important sa fim atenti la orice progres, fie el cat de mic pentru a prinde incredere si a continua drumul care uneori poate fi destul de lung.

 Primul pas, inainte de a se incepe terapia propriu zisa este evaluarea minutioasa a abilitatilor copilului, a comportamentelor neadecvate.
Fie ca este vorba despre un copil cu autism, cu deficienta mentala sau cu oricare alta tulburare de dezvoltare se vor putea observa doua aspecte importante:
– lipsa anumitor abilitatii adecvate varstei ( se urmaresc ariile SOCIAL, COGNITIV, LIMBAJ, MOTOR, AUTOSERVIRE);
– comportamente neadecvate ( tipete, plans, stereotipii, fixatii, lovituri, muscat etc.)
Metoda ABA este un studiu terapeutic al comportamentului, manifestat in moduri diferite la copii cu autism si alte disfunctiuni asemanatoare. In functie de abilitatile care trebuie predate si de comportamentele care trebuie modelate se va intocmi un program individualizat pentru fiecare copil in parte.

Contrar anumitor opinii terapia ABA nu este rigita si nu se aplica in acelasi mod la toti copiii. Exista reguli, insa regulile sunt facute pentru a ne putea ghida. Fiecare copil este diferit si reactioneaza in modul lui specific la programele de terapie. Terapia este flexibila si se ghideaza dupa nevoile copilului. Exista programe standard ca in orice alt tip de terapie insa depinde de abilitatile fiecarui psiholog in parte de a le adapta nevoilor copilului. Trebuie sa avem grija sa nu il suprasolicitam dar nici sa nu-i subestimam capacitatile; in ambele cazuri copilul va ajunge sa refuze terapia si sa nu mai fie cooperant. Asa ca ne revine datoria de a urmari copilul cu foarte mare atentie, de a empatiza cu el si de a-l simti. Principiul de la care ar trebui sa porneasca terapia este AJUTA-M A SA FAC SINGUR SI NU UITA SA MA RESPECTI.

De-a lungul timpului am observat de multe ori cum parinti si terapeuti uita uneori ca au in fata un COPIL care nu intelege principiul TREBUIE SA FACI CA ASA VREAU EU. Indiferent ca este autist sau nu copilul trebuie sa inteleaga de ce vrem sa faca anumite lucruri pentru noi si trebuie respectat. NU avem voie sa-i cerem lucruri doar de dragul de a-i cere ceva – in timp va refuza sa ne mai raspunda. In terapie trebuie sa fim cat mai spontani, creativi, sensibili la nevoile copilului, sa-i vorbim pe un ton cat mai normal (nu este nevoie sa folosim un limbaj artificial si rigid ci doar FERM, SCURT SI LA OBIECT). Programele de terapie trebuie sa decurga intr-un mod cat mai natural si cat mai putin artificializat; daca copilul invata din context este minunat, nu trebuie sa mai facem un sitting special pentru a-i preda abilitatea respectiva.

Trebuie sa avem mare grija in a nu artificializa si rigidiza terapia astfel incat copilul sa perceapa lumea intr-un mod distorsionat. Copiii cu autism pornesc in viata cu un mod de a percepe lumea diferit de a-l nostru asa ca ne revine datoria de a le arata cat mai corect realitatea. Sa nu uitam ca ceea ce fac ei in camera de lectii este doar o pregatire pentru lumea reala nu si realitatea. Este un fel de “laborator” care ii pregateste pentru ce se afla “dincolo”.

Etichete:

Redirectionez 2%

2% pentru Autism

Centrul de Terapie pentru Copiii cu Autism

Centrul AITA ofera copiilor cu autism programe de terapie intensiva, timpurie, utilizand PECS, terapie comportamentala aplicata (ABA), logopedie, kinetoterapie, socializare, toate acestea alcatuite in urma evaluarilor initiale si periodice. La Centru fiecare copil lucreaza in camera sa, avand materialele sale si echipa sa de terapeuti si coordonatori cu multi ani de experienta in domeniu.

Facebook

http://www.facebook.com/ Asociatia AITA

Online

Stats

  • 591,509 hits