Teoria mintii

Scris de psih. Anca Neagu

Termenul psihologic de teria mintii se refera la capacitatea de a recunoaste si intelege gandurile, credintele /conceptiile , dorintele si intentiile celorlalti oameni cu scopul de a da sens comportamentului lor si de a prezice ce vor face in continuare .Un termen sinonim pentru teoria mintii ar fi empatia.

Copilul sau adultul cu Sindromul Asperger sau Autism inalt functional nu recunoaste si nu intelege intentiile si sentimentele altor persoane.
Intr-un studiu facut de Ami Klin (2000), folosind “Social Attribution Task” (SAT) s-a descoperit ca exista diferente semnificative in interpretarea intentiilor celorlalti , intre persoanele cu S.A. si persoane de aceasi varsta fara nici un diagnostic.

Ne putem da seama ce ar putea simti sau gandi o persoana citindu-i expresiile fetei, in special regiunea din jurul ochilor.
Pesoanele cu aceste tulburari au dificultati in stabilirea contactului vizual , evita privirea celorlalti cand se afla intr-o discutie, iar observarea mimicii fetei celuilalt le scapa: in consecinta nu pot observa care sunt intentiile celorlalti. Insa chiar si atunci cand observa expresia fetei celuilalt au probleme de interpretare a mimicii faciale.

Unul dintre aspectele importante ale terapiei este ca terapeutul sa descopere care sunt gandurile interioare ale clientului.
Intelegerea , explorarea si exteriorizarea gandurilor proprii si ale celorlalti este o problema pentru persoanele cu aceste tulburari.
Introspectia este greu de realizat pentru acest tip de clienti.
In incercarea de a explica acest lucru se foloseste termenul de “Teoria mintii”. Acest termen a fost prima data folosit in psihologia cognitiva.
Psihoterapeutul trebuie sa se foloseasca de anumite tehnici pentru a dezvolta capacitatea de insight a clientului; a intelege sentimentele si intentiile celorlalti , precum si cele proprii; a-si dezvolta vocabularul personal pentru a-si putea descrie emotiile si gandurile.

Un alt aspect care trebuie avut in vedere atunci cand lucram cu o persoana cu S.A. sau cu Autism este ca are tendinta de a interpreta literalmente ceea ce i se spune , nu intelege metaforele, glumele, aluziile. Deasemenea nu intelege ca mesajul transmis poate fi interpretat diferit in functie de tonul vocii si prozodie.
Suntem capabili sa intelegem incongruenta dintre expresia fetei , tonul vocii si context si sa realizam cand cineva este sarcastic; persoanele cu S.A. nu pot face acest lucru.
Cand se angajeaza intr-o conversatie, persoana cu una dintre cele doua tulburari are tendinta sa vorbeasca numai despre sine, despre propriiile interese si pasiuni. Acest lucru ii poate plictisi sau deranja pe cei din jur, iar persoana cu S.A. este incapabila in a citi pe fata celorlalti indiciile subtile care arata cum se simt. Copilul cu S.A. pare ca nu respecta regulile sociale si nu raspunde la semnalele de alarma ca trebuie sa inceteze conversatia. Daca partenerul de conversatie nu stie ca aceasta este o problema a persoanelor cu S.A. il poate percepe ca fiind lipsit de respect sau obraznic. Trebuie sa stim ca pesoana cu S.A nu are intentii rautacioase , de obicei nici nu este constienta ca a ofensat pe cineva.
Persoanele cu S.A. sau cu Autism au un entuziasm remarcabil in ceea ce priveste propriile interese si nu isi dau seama ca cei din jur nu impartasesc entuziasmul lor.
Datorita faptului ca au tendinta de a nu-i privii pe ceilalti atunci cand vorbesc, nu isi dau seama cand ceilalti sunt plictisiti sau cand au ales un subiect nepotrivit pentru conversatie.
Insa, aceste subiecte sau activitati care sunt interesante pentru ceilalti pot fi plictisitoare pentru o persoana cu una dintre tulburarile prezentate in lucrare.

O alta caracteristica importanta a acestor tip de clienti este ca sunt mereu sinceri, nu stiu sa minta. Daca au facut ceva nepermis , iar apoi sunt intrebati vor recunoaste nonsalant fapta.
Pot chiar sa-i jigneasca pe ceilalti datorita sinceritatii lor. De exemplu pot spune cuiva ca este gras si care nevoie de o cura de slabire fara nici cea mai ica idee ca persoana respectiva se va simti ofensata. Din punctul de vedere al persoanei cu S.A. , celalalt ar trebui sa fie recunoscator ca i s-a spus adevarul; nu se pot pune in locul celuilalt pentru a-si da seama cum se simte.
Adultii cu S.A. sunt onesti, au un simt puternic al justitiei/dreptatii si a respectarii regulilor. Cred cu tarie in principiile morale si etice. Acestea sunt calitati admirabile , dar le pot cauza probleme atunci cand cei din jur nu le apreciaza; pot duce la deziluzii si depresie.
O alta problema este ca persoanei cu S.A. ii este dificil sa distinga intre o fapta accidentala si una intentionata.

Toate aceste fapte ne indica faptul ca nu trebuie neglijata aplicarea terapiei cognitiv comportamentale necesara in cazul acestor doua tulburari.

Referinte: Tony Attwood,  “The complete guide to Asperger’s Syndrome”

Asociatia ATCA

Asociatia ATCA (Asociatia de Terapie Comportamentala Aplicata) a fost infiintata de un grup de psihologi care au ca principala activitate lucrul cu copii cu tulburari de dezvoltare, aplicand terapia comportamentala. SUNTEM o organizatie neguvernamentala, independenta, neconditionata politic.

Asociatia se adreseaza in primul rand tinerilor absolventi ai Facultatii de Psihologie si Stiinte ale educatiei, sectiile Psihopedagogie speciala, Psihologie, Asistenta sociala si facultatilor adiacente care au in comun problematica copilului cu tulburari de dezvoltare in general si in special a celor cu tulburari pervazive de dezvoltare.

In al doilea rand ATCA se doreste a fi un sprijin in orientarea profesionala a studentilor acestor facultati, in dezvoltarea lor profesionala si personala.

De asemenea ATCA se adreseaza parintilor copiilor cu deficiente si tulburari pervazive de dezvoltare, dar si comunitatii prin informare atat despre ceea ce inseamna aceste tulburari si deficiente, cat si despre metodele de terapie adecvate si aplicarea lor.

ATCA este o organizatie care promoveaza problematica copiilor cu deficiente si tulburari de dezvoltare si a familiilor acestora, precum si a psihopedagogilor, psihoterapeutilor si psihologilor care lucreaza in acest domeniu.

http://www.asociatiatca.ro/Home/tabid/36/Default.aspx

Preterapia - sau ce poti face tu, ca parinte, inainte de a incepe efectiv terapia

 

de la Shakalu’ citire
….programele de terapie comportamentala au trei parti : o parte initiala care se numeste pretratament , o parte de mijloc (si cea mai importanta) care este terapia propriuzisa sau programul curent si o parte finala a fiecarui program care se numeste generalizare…
…terapia incepe cu o perioada de cateva saptamani de pretratament … aici nu exista un program concret de lucru , nu exista sittinguri si aproape totul este la “liber” … ideea pretratamentului este aceea de a il invata pe copil ca exista “consecinte” placute si mai putin placute si de a lua controlul practic asupra lui … cu siguranta cei mai importanti oameni in cadrul pretratamentului sunt parintii si familia copilului pentru ca ei sunt cei care trebuie sa-si modifice complet comportamentul lor vis a vis de copil … dupa un timp foarte scurt si copii vor reactiona la aceasta schimbare de comportament si isi vor adapta si ei comportamentul astfel incat sa le fie cat mai usor …
Poate ca termenul de a “prelua controlul” asupra copilului o sa li se para unora prea dur si unii o sa spuna : “ok , copilul meu face lucrul ala sau celalalt …” …ideea este ca copilul sa faca acel lucru nu doar din cand in cand si nu doar atunci cand are el chef …si cu siguranta nu doar dupa ce ii repetam de 10 ori sa faca un lucru ….ideea este ca copilul sa “execute” imediat ce i s-a dat o comanda - unii iar o sa spuna ca parca este catel si il dresezi si de altfel nici nu sunt departe de realitate : in prima faza cam asta faci …il dresezi - ideea este sa ii incurajezi comportamentele pozitive si sa ii descurajezi comportamentele negative.
La modul practic , nimic nu mai capata ca urmare a unui planset sau unui semn ; noi ca parinti ne-am invatat “sa ghicim” cam ce ar vrea copilul din doar cateva semne pe care le face sau in functie de ceea ce face sa intuim cam ce anume ar vrea sau ce anume il deranjeaza si sa reactionam ca atare , respectiv sa il ajutam sa obtina ceea ce vroia ….este cel mai gresit lucru pe care il facem …: desi nu pare cei mai multi dintre ei pot face o gramada de lucruri si cere o gramada de lucruri respectiv sunt apti de a deschide o cale de comunicare dar de foarte multe ori noi suntem cei care opturam calea respectiva ajutandu-i de fiecare data.
Totul trebuie inceput de la capat si comportamentul nostru fata de ei trebuie sa fie unul in care ei trebuie sa dea ceva in schimbul ajutorui nostru ; astfel , in primul rand de fiecare data cand imi cere ceva am sa-i cer si eu ceva in schimb : ma ia de mana si ma duce sa-i dau apa - il pun sa-mi dea un lucru de pe masa (ideea este nu doar sa-l pun verbal ci sa-l si invat cum sa-mi dea lucrul acela de pe masa ajutandu-l fizic sa mi-l dea ) si imediat dupa ce a executat ceea ce l-am rugat ii dau o gura de apa…si continui schimbul - ii cer din nou acelasi lucru de pe masa si i-ar il ajut sa mi-l dea si iar ii dau o gura de apa …si iarasi da’ capo…si dupa ce fac chestia asta de 3-4 ori a cincea oara doar ii cer sa mi-l dea de pe masa si nu il mai ajut …daca mi-l da primeste apa , daca nu mi-l da nu primeste apa. … o sa fiti suprinsi cat de repede pot sa invete anumite lucruri …la fel , nu va speriati de faptul ca o sa planga si o sa tipe ca nu ii dati apa … iar voua o sa vi se smulga inima din piept cand o sa-l vedeti ….daca insa ati cedat o data ati pierdut tot ceea ce ati inceput sa lucrati …mai mult decat atat , s-ar putea ca incapatanarea si tipetele/plansetele sa dureze ore …in final insa toti cedeaza si executa ceea ce i-ati cerut sa faca … cand insa executa din proprie initiativa ceea ce ati cerut aplaudati-l , spunetii bravoooo , bucurativa ca si cand ar fi rezolvat cea mai grea problema de matematica si datii din belsug ceea ce isi dorea ….poate fi prima batalie castigata ! …incercati sa faceti acelasi lucru pentru aproape orice lucru pe care si-l doreste : nimic nu mai are voie sa capete gratis… si pentru fiecare comportament bun premiati-l si material si verbal din belsug ca sa-i intariti respectivul comportament ….
Acelasi procedeu se aplica pentru comportamente negative …. niciodata nu trebuie sa obtina ceva daca are un comportament nelalocul lui ( si aici o sa vi se rupa inima ….dar cea mai sigura cale spre a ajunge acolo unde va doriti este sa nu cedati ) …. cel mai simplu mod de a scapa de un comportament isteric si de tipete este sa il ignorati ….COMPLET ! …. de cele mai multe ori cand nu obtine ceva il apuca plansul si tipetele si se tranteste pe jos ( cel putin asa facea radu) … cam dupa 1-2 ore de plansete si istericale continui (in care noi il ignoram complet…ignor complet inseamna ca radu se zvarcolea pe jos si tipa si plangea la picioarele scaunului pe care eu stateam la masa si mancam si eu continuam sa mananc fara sa-i arunc macar o privire - numai eu stiu insa cum mancam si ce era in sufletul meu ) isi revenea si se oprea : in momentul in care 5 min nu tipa si se linistea incepeam sa-l bagam in seama si sa-i spunem : “bravo , foarte bine , radu nu mai plange ; radu este un baiat foarte bun pentru ca nu plange” …daca o lua de la capat o luam si noi de la capat cu ignorul ….daca se potolea in continuare ne jucam impreuna , etc. ….. una peste alta desi este cumplit de greu (mai ales prin prisma faptului ca toti cei care stau in jurul lui trebuie sa aiba acelasi tip de comportament ) este calea prin care el incepe sa se adapteze si sa-si schimbe comportamentul ….la modul practic insa totul va castiga ascultandu-va si comportandu-se frumos si dandu-va ceva in schimbul a ceea ce cere….puteti sa mergeti si mai departe si sa il obligati sa spuna cuvinte - la fel ,nimic nu i se da pana nu cere in cuvinte simple : apa , da - sunt unele din cele mai simple cuvinte dar si cele mai aducatoare de profituri din punctul lui de vedere ; la inceput nici nu este nevoie sa le spuna ca atare , este deajuns sa balmajeasca ceva care sa semene…radu la inceput spunea apa intr-un fel de tipat de genul “aaaaa…” si primea apa ….nu spunea - nu primea….

ceea ce pot sa va spun este ca dupa cam o luna de astfel de comportament din partea parintilor si a familiei in general toti copii (aproape fara exceptii ) se adapteaza ….cu siguranta o sa aiba un contact vizual infinit mai bun decat in acest moment si aproape sigur o sa auziti primele cuvinte sau macar incercari de cuvinte …. pana in acest moment toti copii (fara exceptie) pe care i-am cunoscut si a caror parinti au fost fermi pe pozitie si si-au schimbat comportamentul (nota bene : fara nici un fel de program curent sau terapie efectiva) au obtinut in mai putin de o luna progrese remarcabile

 

 

…o sa imi permit sa divaghez un pic de la cursul firesc pentru a spune cateva lucruri referitoare la preterapie … asta deoarece dupa discutiile fata in fata din ultimele saptamani cu cativa parinti am realizat ca sunt unii parinti care sunt foarte tentati de spune : ” ok , cam asta fac si eu cu copilul …” ….sau ” hm , pai eu detin controlul copilului si el executa cam tot ce ii spun eu ” ….din discutiile ulterioare insa am cam ajuns la concluzia impreuna cu parintii ca asta este mai mult ca sa ne linistim noi constinta decat ca sa vedem adevarul asa cum este el … controlul asupra unui copil (autist sau nu ) este atunci cand executa toate sarcinile (pe care voi ca parintii stiti ca le poate executa si numai pe acelea ptr ca o raportare la alte sarcini pe care nu le stie indeplini nu are sens) de fiecare data cand cereti ca o sarcina sa fie indeplinita … sau macar in noua cazuri din zece copilul indeplineste sarcina si nu doar din cand in cand atunci cand vrea el - poate ca este surprinzator dar cei mai multi din copii autisti (mai ales cei cu autism nu foarte sever) stiu exact ce ar trebui sa faca ca sa indeplineasca o sarcina si de asta si tentatia parintelui de a spune “hm , copilul meu stie sa faca asta”….realitatea este un pic diferita : copilul stie intradevar sa duca la capat o sarcina atunci cand in minim 80% din cazuri executa o sarcina din prima incercare…. pana atunci oricat ne-ar place sa credem ca stie, ramanem ancorati la capitolul “face atunci cand vrea el ” …zilele trecute o mama imi povestea cum lucreaza cu copilul dar ca la un moment dat(dupa doar cateva minute) copilul se plictiseste si refuza pur si simplu sa mai faca ceva sau pur si simplu pleaca de langa mama lui …. asta este una din cele mai mari greseli in modul de a vedea lucrurile … pentru ca odata ce copilul ne controleaza va invata atat si cand va vrea el …. posibilitatile reale de progres ale unui copil in cazul dat sunt minuscule … la modul practic cel mai simplu mod este de a lua mai intai controlul asupra copilului ( (in cazul dat copilul ar trebui pur si simplu obligat sa nu plece si sa-si continue sarcina ajutat fizic de mama) … desi s-ar putea sa ne lovim de multe tipete si istericale pe tema asta-cel putin la inceput in mod sigur- foarte repede copii se vor adapta si vor vedea ca este mai simplu sa execute sarcina sau macar sa incerce sa o faca decat sa incerce sa plece sau sa refuze sa o faca….

la fel , consecventa este o parte cumplit de importanta al acestei lupte de a lua controlul copilului … una din greselile pe care le facem in mod uzual este aceea de a repeta de cateva ori (cateodata si de 10 ori ) o comanda pana cand copilul se hotareste sa faca ceva cu speranta ca odata macar copilul va fi atent si va executa …. cel mai simplu insa este ca pe de o parte sa ne asiguram atentia copilului inainte de a ii da o comanda si apoi a lucra cu copilul sa-mi raspunda de prima data….ultimul lucru este o chestiune de durata dar care porneste din aceasi preterapie si scopul acesteia - preluarea controlului asupra copilului ; odata acest lucru realizat salturile pe care copilul le va face la toate capitolele va fi infinit mai rapid …. la modul practic eficienta se dubleaza . Vorbeam un pic mai devreme despre consecventa : … desi poate in foarte multe cazuri ne vine foarte greu sa nu cedam (fie si din motivul meschin sa ne lase in pace si sa nu-l mai auzim plagand sau tipand si sa ne putem vedea de treaba noastra) din diverse motivatii ca sa nu mai spun de mila nu asta este atitudinea care ii va aduce beneficii pe termen lung copilului . De asemenea cateodata ne punem problema de genul :” ok …lasa ca ii fac placerea acum si asta este ultima oara” …sau altfel de argumente interioare pe acelasi calapod … pe masura ce trece timpul si copilul se invata ca la un moment dat cedati oricat de fermi ati fi la inceput copilul o sa-si prelungeasca tipetele si plansetele pentru ca el stie ca la un moment dat dvs o sa cedati … cu cat o sa lungiti perioada in care cedati (spunand mai intai “nu” de o suta de ori ) cu atat copilul o sa prelungeasca si el perioada in care va plange sau va fi isteric pentru ca el stie ca in cazul 101 se poate sa cedati ….si atunci de ce sa nu incerce pana la limita ?!….

Terapia ABA si rezultatele ei

Scris de psih. Anca Neagu

In orice tip de terapie progresele difera de la un client la altul, factorul principal care duce la progres este potentialul fiecarui individ in parte.

In ceea ce priveste terapia ABA rezultatele vor fi cu totul diferite in cazul unui copil care incepe terapia la 2,5 ani si altele vor fi progresele unui copil care incepe terapia la 4 ani, 4,5 ani sau chiar 5.

Un alt aspect foarte important este severitatea autismului si daca mai sunt prezente si alte afectiuni associate.

Modul in care se dezvolta un copil cu autism este similara dezvolatarii oricarui copil. Insa un copil cu autism se dezvolta in mod inegal in diferite arii: social, cognitiv, limbaj, motor.
De exemplu, poate fi dezvoltat normal din punct de vedere motor insa dezvoltarea limbajului sa fie mult in urma celorlalti copii de varsta lui. Sau, in cazul copiilor cu autism inalt functional limbajul sa se dezvolte aproximativ normal insa abilitatile sociale sa fie lacunare.

Socializarea si comunicarea au cel mai mult de suferit in cazul copiilor cu autism.

Un copil cu autism care nu are retard mintal va invata cu succes materialul care se refera la cunostinte academice, dar va vorbi in continuare intr-un mod specific si va avea in continuare dificulati in ceea ce priveste relationarea si intelegerea emotiilor celorlalti

Se poate sa invete sa urmeze anumite reguli in ceea ce priveste interactiunea sociala insa o va face intr-un mod superficial si ii va lipsi spontaneitatea in relatiile cu ceilalti.

Un copil cu autism care are si retard mintal va invata mai greu, va avea un limbaj limitat, si va fi mai putin constient de lumea in care traieste.

Indiferent din care categorie face parte trebuie sa avem grija sa-i oferim oportunitatea de a invata cat mai mult posibil si de a face progrese atat cat ii permit abilitatile. Cu cat il vom provoca mai mult si ii vom oferi oportunitati de a invata din mediu cu atat vom avea succese mai mari in ceea ce priveste progresul.

Trebuie sa ne folosim de fiecare situatie care apare pentru a-l invata ceva. Va fi nevoie de multe repetitii dar orice copil cu autism poate invata in timp si nimic din ceea ce facem nu va fi inutil.

Ceea ce trebuie avut in vedere atunci cand se incepe un program de tarapie este ca progresele nu vor aparea dintr-o data. Este nevoie de multa munca, rabdare, implicare. Procesul terapeutic este de durata si este foarte important sa fim atenti la orice progres, fie el cat de mic pentru a prinde incredere si a continua drumul care uneori poate fi destul de lung.

 Primul pas, inainte de a se incepe terapia propriu zisa este evaluarea minutioasa a abilitatilor copilului, a comportamentelor neadecvate.
Fie ca este vorba despre un copil cu autism, cu deficienta mentala sau cu oricare alta tulburare de dezvoltare se vor putea observa doua aspecte importante:
- lipsa anumitor abilitatii adecvate varstei ( se urmaresc ariile SOCIAL, COGNITIV, LIMBAJ, MOTOR, AUTOSERVIRE);
- comportamente neadecvate ( tipete, plans, stereotipii, fixatii, lovituri, muscat etc.)
Metoda ABA este un studiu terapeutic al comportamentului, manifestat in moduri diferite la copii cu autism si alte disfunctiuni asemanatoare. In functie de abilitatile care trebuie predate si de comportamentele care trebuie modelate se va intocmi un program individualizat pentru fiecare copil in parte.

Contrar anumitor opinii terapia ABA nu este rigita si nu se aplica in acelasi mod la toti copiii. Exista reguli, insa regulile sunt facute pentru a ne putea ghida. Fiecare copil este diferit si reactioneaza in modul lui specific la programele de terapie. Terapia este flexibila si se ghideaza dupa nevoile copilului. Exista programe standard ca in orice alt tip de terapie insa depinde de abilitatile fiecarui psiholog in parte de a le adapta nevoilor copilului. Trebuie sa avem grija sa nu il suprasolicitam dar nici sa nu-i subestimam capacitatile; in ambele cazuri copilul va ajunge sa refuze terapia si sa nu mai fie cooperant. Asa ca ne revine datoria de a urmari copilul cu foarte mare atentie, de a empatiza cu el si de a-l simti. Principiul de la care ar trebui sa porneasca terapia este AJUTA-M A SA FAC SINGUR SI NU UITA SA MA RESPECTI.

De-a lungul timpului am observat de multe ori cum parinti si terapeuti uita uneori ca au in fata un COPIL care nu intelege principiul TREBUIE SA FACI CA ASA VREAU EU. Indiferent ca este autist sau nu copilul trebuie sa inteleaga de ce vrem sa faca anumite lucruri pentru noi si trebuie respectat. NU avem voie sa-i cerem lucruri doar de dragul de a-i cere ceva – in timp va refuza sa ne mai raspunda. In terapie trebuie sa fim cat mai spontani, creativi, sensibili la nevoile copilului, sa-i vorbim pe un ton cat mai normal (nu este nevoie sa folosim un limbaj artificial si rigid ci doar FERM, SCURT SI LA OBIECT). Programele de terapie trebuie sa decurga intr-un mod cat mai natural si cat mai putin artificializat; daca copilul invata din context este minunat, nu trebuie sa mai facem un sitting special pentru a-i preda abilitatea respectiva.

Trebuie sa avem mare grija in a nu artificializa si rigidiza terapia astfel incat copilul sa perceapa lumea intr-un mod distorsionat. Copiii cu autism pornesc in viata cu un mod de a percepe lumea diferit de a-l nostru asa ca ne revine datoria de a le arata cat mai corect realitatea. Sa nu uitam ca ceea ce fac ei in camera de lectii este doar o pregatire pentru lumea reala nu si realitatea. Este un fel de “laborator” care ii pregateste pentru ce se afla “dincolo”.