Copilul nostru a avut muzica data la maxim timp de mai multi ani

Posted on: 1 Aprilie, 2015

imagesV-ati pus vreodata castile pe urechi si ati dat muzica la maxim ? Sunt sigura ca toti am facut-o la un moment dat. Si am facut-o pentru ca am vrut, pentru ca ne placea ce auzeamn. Ati inteles mai greu ce vor ceilalti de la voi ? A fost usor sa va dati seama ce vi se cere fara sa inlaturati castile de pe urechi ?
Copilul nostru a avut muzica data la maxim timp de mai multi ani. Am fost norocosi sa intalnim oameni care ne-au invatat pe noi, cum sa il ajutam sa reduca sonorul si sa perceapa lumea in care traim, cu totii, impreuna. Am fost norocosi ca am gasit oamenii pe care ii cautam. Profesionisti, care sa stie exact ceea ce au de facut, cum si cand.
Putin inainte de trei ani, am inceput sa ne ingrijoram – copilul nostru uita in fiecare zi cate ceva. Posibilitatile lui de comunicare erau din ce in ce mai restranse, pana cand a ajuns doar sa arate cu degetul, sa nu ne mai raspunda cand il strigam, sa repete expresii fara sens –  uneori si o zi intreaga, sa-l obsedeze aceleasi lucruri, ca de exemplu marci de masini sau cum face Donald. Nu interactiona practic cu nimeni, decat daca avea nevoie de ceva : un pateu cu branza de la un necunoscut, pufuleti de la cineva din parc, inghetata la supermarket. Nu se juca cu niciun copil, vorbea limitat, fara sa formeze propozitii si vorbea despre el la persoana a III-a.
Diagnosticul. Hmmm… Nu am simtit niciodata cu adevarat nevoia de un diagnostic ci nevoia de un “tratament“. Am consultat un prim specialist, care, ca multi alti specialisti, considera ca si tu, parintele esti un specialist si nu mai e nevoie sa iti explice mai nimic. Ne-a confirmat ca e ceva din spectrul autist si ne-a recomandat “terapie“. A fost ca un claxon, ne-am trezit si am luat startul. Ne-am pornit sa gasim cea mai buna cale pentru copilul nostru. Nu voi spune niciodata ca intamplarea ne-a adus la Centrul AITA, pentru nu cred in intamplare si stiu bine ca nu a fost asa. Am citit pe internet, pe site-ul (blogul) lor, un raspuns dat unui parinte, de catre Dana (Martinescu) Gavankar –  pertinent, profesional, adecvat. Am stiut ca la capatul celalat e un alt om de actiune si mi-am incercat “norocul”. Am obtinut intalnire a doua zi pentru evaluare. Ne-am intalnit de doua ori – am primit un raport si o propunere de plan de interventie. Am zis da si am inceput – baiatul nostru avea déjà 3 ani si 2 luni. Dupa prima saptamana de terapie ABA, informatiile din capsorul copilului nostru se reasezau in ordine. Apoi am plecat la gradinita cu shadow, de care usor, ulterior ne-am despartit. Lucram si noi generalizare, cum se zice in bransa, cat puteam de mult. La cumparaturi, in autobuz, in masina, acasa, in parc, practic nu lasam o clipa neacoperita. Gradinita a continuat, am continuat sa vizitam Centrul, sa lucram pe imbogatirea limbajului si pe logopedie. Adevarul e, ca nici nu ne induram sa ne despartim …
Cea mai mare provocare a fost sa facem rost de banii necesari pentru a urma programul intensiv la AITA. Am apelat la toti prietenii si am reusit. Si credeti-ma ca a meritat din plin.
Cel mai mare succes a fost sa reusim sa il impiedicam pe Petru sa ajunga intr-o lume doar a lui, sa stopam avansarea in intuneric si sa-l tinem atent la ce-l inconjoara. Cand a mers prima oara la gradinita, ne-am temut ca ceilalti copii il vor vedea diferit si vor fi probleme. Ne-am temut de tot ceea ce nu era controlabil. In terapie se stiau punctele forte si cele sensibile, problemele erau intelese, tolerate si se lucra pentru a fi ameliorate, ori la gradinita, conditiile erau aceleasi pentru toti copii. La 6 ani a mers la scoala obisnuita, in clasa pregatitoare. Dificultati de adaptare la inceput, hiperactivitate mai mereu, relatii greoaie cu baietii, dar apreciat de fetite pentru ca era mereu dragut si nu se lua cu nimeni la harta, niciodata. Doamna lui invatatoare a inteles ca trebuie sa marseze pe punctele forte, sa-i dea de lucru suplimentar daca termina inaintea celorlalti si sa-i mentina atentia cu lucruri atragatoare.
 
 
Petru are acum aproape opt ani. Intre timp, ne-am mutat in Canada. Au fost foarte dificile primele doua luni de scoala pentru ca totul era foarte diferit – in primul rand programul, mai lung decat in Romania –  incepe la 8 dimineata si se termina la 15, fara sa punem la socoteala drumul, apoi disciplina, destul de stricta aici, limba franceza – desi era putin familiarizat inca din tara. Ne-am intalnit cu cei de la scoala de mai multe ori, sa gasim cele mai bune variante de integrare. A fost evaluat, s-au luat decizii, s-a intervenit, iar in plus intre timp el s-a obisnuit la scoala si mare parte din comportamentele neadecvate au disparut. La ultima intalnire, am fost felicitati pentru rezultatele scolare deosebite, pentru buna purtare si pentru gentiletea lui.
Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca nu am fi inceput terapia, dar pot sa intuiesc ca l-am fi lasat captiv, cu castile pe urechi, ascultand sunetele fara sa le poata interpreta, vazand gesturi fara sa stie ce inseamna, fara sa poata comunica sau intelege aceasta lume, care ii poate oferi o multime de trairi minunate.
Dragi parinti, va puteti revolta, puteti sa va certati cu Cerurile, sa plangeti si sa regretati. O zi. A doua zi, treziti-va, luati taurul de coarne si cautati un drum pentru copilul vostru. Dupa ce ati trecut la actiune, va recomand sa credeti. Sa credeti in specialisti, sa credeti in voi, sa credeti in copilul vostru. Din cand in cand, acordati-va pauze. Mai ales voi, mamelor.
 
In tot acest timp am inteles ca, un privit in ochi si un simplu da, sunt lucruri foarte pretioase. Un zambet si un salut privit in ochi inseamna mai multa munca, iar fiecare lucru adaugat poate insemna un efort. Pretuim seninatatea, iubim oamenii pozitivi si incercam sa oferim sprijin celor care trec acum prin ce am trecut noi acum cativa ani.
Nu uitati ca prima limba este zambetul – a spus-o Maica Tereza care a inseninat milioane de inimi fara sa spuna prea multe vorbe.
 
Cu zambet inainte!
  

Parintii lui Petru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Redirectionez 2%

2% pentru Autism

Centrul de Terapie pentru Copiii cu Autism

Centrul AITA ofera copiilor cu autism programe de terapie intensiva, timpurie, utilizand PECS, terapie comportamentala aplicata (ABA), logopedie, kinetoterapie, socializare, toate acestea alcatuite in urma evaluarilor initiale si periodice. La Centru fiecare copil lucreaza in camera sa, avand materialele sale si echipa sa de terapeuti si coordonatori cu multi ani de experienta in domeniu.

Facebook

http://www.facebook.com/ Asociatia AITA

Online

Stats

  • 563,490 hits
%d blogeri au apreciat asta: