Invatarea si generalizarea in terapia ABA

Posted on: 7 Ianuarie, 2017

12803211_1118057231572588_7399732223825072308_nPsiholog Raluca Popescu

Cu ajutorul terapiei ABA, copiii cu TSA învață comportamente și abilități folositoare pentru îmbunătățirea calității vieții. Analiza comportamentală are ca și obiect de studiu comportamentul și felul cum stimulii din mediu modifică comportamentul. La intrarea în terapie este formată relația terapeutică, se stabilesc care sunt alimentele preferate și obiectele recompensatorii pentru  copil, ulterior putând fi  folosite în procesul de învățare ca element motivator. Copilului îi sunt testate prerechizitele necesare procesului de învățare, cu scopul de a urmări dacă acesta le posedă,  în vederea stabilirii planului de intervenție, adică nivelul de la care se va începe procesul de învățare. Aceste prerechizite pot fi reprezentate de : abilitatea de a sta la masă, de a ține creionul în mână, a mânaca cu tacâmurile, de a sta o perioadă optimă la masă.

Învățarea pentru copiii cu autism se face într-un mediu special, dar modificat doar cât acesta să fie funcțional. În orele de terapie învățarea se face într-un mod structurat, o singură sarcină va fi împărțită în pași mici, in acest fel copiii acumulând cunoștințele necesare, făcând progrese care sunt vizibile într-un timp scurt. Unul dintre principiile terapiei ABA este învățarea unor comportamente adecvate și reducerea celor neadecvate. Învatarea prin Discrete Trial înseamnă o unitate de învățare formată din SD( cerință) – R(raspunsul)- C(consecința) cerința fiind adecvată nivelului copilului, scurta, adresată o singură dată, ritmul fiind alert și finalizând cu recompensarea pozitivă  pentru răspunsurile corecte.

O altă modalitate de învățare este învățarea incidentală care se desfășoară într-un mediu cât mai natural, copilul fiind cel care conduce activitatea. În acest tip de învățare se crează o listă cu preferințele copilului si crearea unui mediu motivant, cât mai apropiat de cel natural. Obiectele sunt puse în așa fel încât copilul să le poată observa dar să nu fie ușor accesibile, astfel încât copilul să le poată cere și să inițieze comunicarea. Inițiativa din partea copilului este esențială în învățarea incidentală. Aceasta are ca scop creșterea spontaneității dar și construirea abilităților de comunicare. Pornind de la inițiativa copilului se pot lucra programele într-un mod natural, recompensa fiind una directă. Copilul poate răspunde la informații legate de obiectul pe care îl dorește, de exemplu : Ce culoare are ursulețul, Unde se află ursulețul?, Ce manâncă el? Și finalizând prin a primi ceea ce își dorește, în cazul nostru ursulețul fiind recompensa directă.

Recompensa pozitiva are un rol foarte important, repezentând orice consecință favorabilă sau beneficiu care este aplicat în urma desfașurării unui comportament adecvat. Are rolul de creștere a comportamentelor dezirabile dar și de a scădea comportamentele neadecvate în anumite situații specifice. Pe lângă recompensa pozitiva putem vorbi despre recompensarea negativă, care este reprezentată de înlăturarea unui stimul perceput ca fiind aversiv odată cu realizarea comportamentului dorit, de exemplu ( Nu te ridici de la masa până nu termini de făcut temele).

Putem vorbi despre recompense primare, acestea fiind cele care satisfac nevoile de baza și nevoile psihologice ale copilului, de exemplu : mâncarea. De asemenea putem vorbi despre recompensa secundară sau recompensa sociala, spre exemplu : lauda, bravo!, asa este!, foarte bine, are rolul de a crește comportamentele dorite.
Stilul de învățare trebuie adaptat modului în care copilul achiziționează cel mai bine. Putem vorbi despre două stiluri principale de învățare și anume : stilul auditiv si stilul vizual. Pentru unii copii desenele și suportul vizual pot ușura considerabil achiziționarea informațiilor. De asemenea pentru alții informația percepută la nivel auditiv reușește să aibă un impact considerabil în procesul de învațare.

Generalizarea este  esențiala, copilul își poate demonstra cunoștințele acumulate pe parcusul terapiei în mediu său natural de viață. Responsabili pentru generalizare sunt atât terapeuții cât și părinții. In terapie aceasta începe încă din primele ore , spre exemplu rotația terapeuților cu care copilul lucrează, cabinete diferite cât și materiale diferite ajută la generalizare. Părinții pot crea situații în mediul natural în care copilul își poate dovedi cunoștințele, a răspunde unor persoane noi in diferite contexte, a răspunde la o anumită distanță. De exemplu, atunci cand parintii merg cu copilul în vacanță la mare se pot crea ocazii pentru generalizare, atunci când se joaca cu nisip îl putem întreba cât mai natural „Unde ai pus cățelul”? Copilul poate raspunde de exemplu: „pe prosop, sub prosop, în apă”, asfel generalizând pozițiile spațiale. Aceeași întrebare îi poate fi adresată de diverse persoane din mediu, iar copilul trebuie să îsi dovedească abilitățile în orice mediu și cu orice persoană cu care interacționează.

Generalizarea este de mai multe tipuri :

Generalizarea distanței, generalizarea stimulilor, generalizarea persoanei, generalizarea mediului, generalizarea SD-ului, generalizarea răspunsului.

–  Generalizarea stimulului -în acest tip de generalizare putem varia caracteristicile obiectului , de exemplu: dacă copilul a învățat sa denumească mașină, o mașină albastră și mare, este important ca el să atribuie aceeași denumire oricărei mașini pe care o întâlnește.  De asemenea este important ca el să poată răspunde la aceeași întrebare cu răspunsuri variate,  de exemplu, la întrebarea “Cu ce vrei să ne jucăm?”  acesta să poată răspunde cu nevoia și dorința pe care o are în momentul respectiv.

–  Generalizarea persoanei – reprezintă abilitatea de a  putea răspunde întrebărilor și dovedirea abilităților în prezența unui număr variat de persoane.

– Generalizarea distanței – înseamnă posibilitatea de a răspunde unei cerințe la distanțe variate. Să poată răspunde atât când cerința îi este adresată de aproape dar și atunci când îi este adresată de la depărtare.

– Generalizarea SD-ului reprezinta abilitatea de a raspunde aceleiași cerințe formulate într-un alt mod,  de exemplu: „Vino la mine, Hai aici, Vino.”

În concluzie învățarea într-un mod structurat, o sarcină care este  împărțită în pași mici, principiile terapiei comportamentale cât și învațarea imitării comportamentelor dezirabile ale celorlalți duc la  progresul rapid al copiilor, rezultatele fiind vizibile într-un timp destul de scurt. Menținerea achizițiilor cât și generalizarea informațiilor învățate, ajută ulterior la preluarea informațiilor din mediu într-un mod natural, acest lucru fiind necesar integrarii în gradiniță, în școală și ulterior în viață.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Redirectionez 2%

2% pentru Autism

Centrul de Terapie pentru Copiii cu Autism

Centrul AITA ofera copiilor cu autism programe de terapie intensiva, timpurie, utilizand PECS, terapie comportamentala aplicata (ABA), logopedie, kinetoterapie, socializare, toate acestea alcatuite in urma evaluarilor initiale si periodice. La Centru fiecare copil lucreaza in camera sa, avand materialele sale si echipa sa de terapeuti si coordonatori cu multi ani de experienta in domeniu.

Facebook

http://www.facebook.com/ Asociatia AITA

Online

Stats

  • 603,640 hits
%d blogeri au apreciat asta: