De ce este dificil de pus diagnosticul de autism?

Posted on: 26 Septembrie, 2016

Centrul AITADesi literatura de specialitate arata ca acest diagnostic se poate pune la copii foarte devreme, inainte chiar de 12 – 18 luni, acest lucru se regaseste rar in practica de specialitate. Avem copii care ajung la noi, la terapie, inaintea varstei de 2 ani, care au diagnostic si ai caror parinti sunt pregatiti pentru a incepe recuperarea cu copiii lor, marea majoritate avand medicul in Bucuresti. Avem insa si cazuri care ajung la noi la 5 ani, de multe ori fara a avea un diagnostic clar pana la aceasta varsta. Aceasta situatie o gasim in multe tari din Europa, nu doar in Romania, factorii care impiedica diagnosticarea si interventia precoce fiind oarecum aceeasi.

Uneori parintele, mai ales daca se afla la primul copil, nu banuieste ca este ceva in neregula cu fiul/fiica sa, iar specialistii cu care intra in contact nu sesizeaza nici ei dificultatile copilului. In acest caz copilul este diagnosticat abia la intrarea in gradinita sau chiar mai tarziu, la intrarea in scoala.

In alte cazuri parintele sesizeaza ca ceva este in neregula dar nu poate accepta aceasta situatie si atunci nu cauta ajutor sau neaga si incearca pe cat posibil sa ascunda ori sa caute scuze comportamentului copilului.

Insa de multe ori parintii sesizeaza dificultatile copilului si vor sa investigheze si sa ceara ajutor, dar se lovesc de o serie de persoane din jur, care blocheaza demersurile lor:

– cei din familie si anturajul apropiat – prietenii care ii asigura pe parinti ca totul este in regula, ca stiu ei alti copiii exact cu aceleasi manifestari care acum sunt bine, ca mama este hiper-protectoare si ar trebui sa se mai relaxeze etc. Uneori unul dintre soti sau un bunic identifica dificultatile dar ceilalti aduc argumente nenumarate pentru a justifica si scuza comportamentul copilului, si se opun cand se discuta despre vizita la medic.

– medicul de familie – care asigura familia ca totul este in regula, mai ales pentru ca „au vazut ei copii autisti in trecut, iar acest copil nu este ca ei”. Mai ales cand copilul, in cabinet, se intampla sa zambeasca ori sa stea in brate la mama si daca este fizic sanatos, medicul da asigurari ca nu sunt probleme de niciun fel.

– medicul specialist – mai ales in provincie, nu pune acest diagnostic din mai multe motive: fie vrea sa protejeze familia de „vestile rele”, fie nu are suficienta experienta cat sa identifice aceasta tulburare la copiii mici si atunci asigura familia ca totul este in regula cu copilul.

– medicul specialist – atunci cand manifestarile copilului sunt neclare, acesta avand unele comportamente de tip autist, dar nu suficient de multe sau de frecvente cat sa justifice diagnosticul, si atunci pacientul ramane sub observatie si este chemat sa revina dupa o luna, doua, trei.

Diagnosticul de autism se pune doar pe baza observarii si analizarii comportamentului copilului (persoanei), si este influentat si de starea persoanei din momentul evaluarii.

In concluzie, intarzierea diagnosticarii face ca in toate aceste cazuri copilul sa nu primeasca ajutor cat mai devreme posibil, nu incepe la timp terapia si, efectiv, recuperarea.

Dintre semnele care indreapta parintii catre un specialist:

  • nu raspunde la nume sau la solicitarile adultului (decat cand “vrea”) si pare ca nu aude sau nu intelege ceea ce i se cere;
  • nu se uita unde i se arata si nu se uita la adult daca vrea ceva de la el,
  • desi poate tolera alti copii in jurul sau, si chiar poate fi bucuros de prezenta lor, nu interactioneaza efectiv cu copiii, decat cel mult alearga impreuna;
  • protesteaza in momentul in care i se cere ceva si se insista pentru primirea unui raspuns;
  • jocul ii este marcat de un caracter stereotip (foloseste obiectele sau jucariile mereu in acelasi fel, de exemplu: le inchide/deschide, bate cu obiectele in anumite locuri, le invarte etc ), ori nu este atras de jucarii ci mai degraba de sticle goale, sfori, pungi etc.;
  • nu foloseste obiectele in scopul lor uzual (le linge, le scutura, plimba sticle pe care le umple si le goleste etc);
  • prezinta tulburari senzoriale manifestate uneori prin nevoia de a atinge orice, de a linge, de a pipai, iar alte ori prin refuzul de a intra in contact cu anumite texturi, de a gusta anumite alimente etc;
  • poate avea comportamente stereotipe: insira si aliniaza obiecte, se invarte ori flutura mainile sau obiecte mici etc..
  • poate prezenta probleme de alimentatie, si probleme ale somnului;
  • nu doreste sau nu poate sa foloseasca cuvinte cu sens de comunicare;
  • merge pe varfuri, ori are miscari bizare are mainilor si ale corpului;
  • ecolalizeaza (repeta la nesfarsit sunete, cuvinte, reclame tv etc).

Atunci cand parintele suspecteaza ca dezvoltarea copilului este dificila sau atipica, este recomandat sa caute un specialist cu experienta in lucrul cu copiii mici pentru a afla cat mai curand cu ce se confrunta copilul si ce este de facut. In orasele mari din tara pot exista specialisti buni care pot ajuta eficient copiii, insa atunci cand parintele este convins ca are un copil care are dificultati de relationare si comunicare, si aceste nu sunt identificate de specialist, este recomandat sa caute o a doua opinie, eventual intr-un oras mai mare ori centru universitar.

Anunțuri

1 Response to "De ce este dificil de pus diagnosticul de autism?"

[…] Pentru a citi articolul integral, vizitati linkul: De ce este dificil de pus diagnosticul de autism? […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Redirectionez 2%

2% pentru Autism

Centrul de Terapie pentru Copiii cu Autism

Centrul AITA ofera copiilor cu autism programe de terapie intensiva, timpurie, utilizand PECS, terapie comportamentala aplicata (ABA), logopedie, kinetoterapie, socializare, toate acestea alcatuite in urma evaluarilor initiale si periodice. La Centru fiecare copil lucreaza in camera sa, avand materialele sale si echipa sa de terapeuti si coordonatori cu multi ani de experienta in domeniu.

Facebook

http://www.facebook.com/ Asociatia AITA

Online

Stats

  • 591,446 hits
%d blogeri au apreciat asta: