Autostimularile – ce sunt si cum actionam?

Posted on: 26 August, 2013

Andreea Mățăuan – Psihoterapeut, Terapeut ABA – AITA

Autostimularile sunt forma cea mai vizibila a dificultatilor de procesare senzoriala si presupun executarea de miscari repetitive si/sau manipularea obiectelor in mod repetitiv. In prezent, autostimularile sunt asociate cel mai frecvent cu tulburarea de spectru autist si reprezinta un motiv de ingrijorare pentru parinti si o piedica in calea ratei de achizitii a copilului.

In cazul unei dezvoltari tipice, sistemul nervos proceseaza informatiile provenite de la cele 7 simturi (vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, tactil, proprioceptiv – pozitie corporala – si vestibular – echilibru si miscare) pentru a ne ajuta sa dam un sens evenimentelor din jurul nostru. De exemplu, vedem o persoana in bucatarie, auzim sunet de vase, simtim mirosul de macare si stim ca acea persoana gateste. In cazul persoanelor cu tulburari de procesare senzoriala, aceasta integrare a informatiilor provenite de la simturi nu se realizeaza in mod optim. Astfel, un copil poate fi coplesit de informatiile auditive din mediu si poate sa nu se mai concentreze asupra a ceea ce vede (sunetul provocat de vase este atat de puternic pentru el, incat poate provoca durere, impiedicandu-l sa proceseze informatia provenita de la celelalte simturi); in aceeasi masura, un alt copil poate sa primeasca atat de multa stimulare vizuala din mediu incat sistemul sau nervos sa aiba dificultati in discriminarea sunetelor (sortul de bucatarie al mamei are un model atat de solicitant, cu multe culori si forme, incat copilul nu raspunde la chemarea la masa, fiind blocat pe toate informatiile cu care este bombardat vizual).

Chiar si persoanele care sunt catalogate drept tipice prezinta autostimulari, cu totii le avem! Insa de cele mai multe ori autostimularile nu ne impiedica sa ne desfasuram activitatile de zi cu zi. Cateva exemple de autostimulari cotidiene: invartitul parului pe deget, manipularea repetitiva a unui pix in timpul unei conversatii, miscarea repetata a piciorului cand stam picior peste picior etc. In cazul unor copii cu autism, nevoia de autostimulare este atat de puternica incat nu se mai pot concentra la altceva.

Motive posibile pentru angajarea in comportamente de autostimulare:

  • Supra-responsivitatea

Copilul percepe stimuli placuti sau neimportanti pentru ceilalti ca fiind puternici, neplacuti, durerosi. Acesti copii pot fi sensibili la atingere. Autostimularile ii ajuta sa blocheze excesul de input senzorial pe care il primesc. De asemenea, ele pot avea functia de reducere a durerii provocate de intensitatea stimulilor. Exista o ipoteza conform careia autostimularile produc beta-endorfine, care creeaza o senzatie placuta.

  • Sub-responsivitatea

Copilul simte, de exemplu, senzatia de rece doar daca pune mana pe un cub de gheata, nu si daca pune mana sub apa rece de la robinet. Are, asadar, nevoie de un grad mai mare de stimulare pentru a simti mediul. Autostimularile ii ofera acces la stimularea de care are nevoie.

  • Gestionarea emotiilor

Pentru unii copii cu autism, gestionarea propriilor emotii este dificila, ei par complesiti de starea emotionala pe care o au si, in momente de inalta intensitate emotionala, prezinta autostimulari. Acestea ii ajuta sa faca fata situatiei. De exemplu, un copil tipa si incepe sa sara cand isi vede parintele; un alt copil isi flutura mainile si se invarte cand este laudat puternic. Autostimularile pot avea rolul de autoreglare emotioanala  si corporala – ii ajuta pe copii sa se simta bine in propriul corp. Si noi apelam la tehnici pentru a ne calma singuri: iesim sa luam o gura de aer proaspat pentru a ne linisti intr-o situatie tensionata, manipulam o mingiuta anti-stres, tragem aer in piept mai puternic, luam inghitituri mici de apa etc.

  • Recompensare negativa

Pe langa functia evidenta de autostimulare (care nu este mediata social, comportamentul are loc si atunci cand copilul este singur in camera), literatura de specialitate arata ca autostimularile dobandesc adesea si functia de a scapa din/de a evita o situatie neplacuta, stresanta (functie mediata de prezenta unei alte persoane). Autostimularile pot atrage dupa sine retragerea sarcinii, ceea ce le poate recompensa negativ determinand ca frecventa si/sau intensitatea lor sa creasca in momentul in care copilului i se cere sa indeplineasca o activitate. In cazul acesta, analistul comportamental va concepe un plan de actiune ce va avea o componenta de extinctie (se inlatura recompensa negativa – scaparea din sarcina – copilul este promptat sa indeplineasca sarcina).

„Cum il opresc din a se autostimula?”

Aceasta este, poate, cea mai intalnita intrebare in randul parintilor si este de inteles sa fie asa: autostimularile sunt asociate cu autismul, iar prezenta lor poate fi un indicator in ochii parintelui ca nu exista progrese in cazul copilului sau. De asemenea, e posibil ca cel mic sa trezeasca comentarii neplacute din partea necunoscutilor prin comportamentul sau. Cu toate acestea, oprirea comportamentului nu este solutia de cele mai multe ori, iar aceasta intrebare in sine poate cauza suferinta parintilor. Iata cateva chestiuni importante de luat in calcul cand apar autostimularile:

  • Doar pentru ca „se face de rusine” nu este un motiv destul de solid pentru schimbarea comportamentului. Cand analistul comportamental impreuna cu familia discuta despre selectarea comportamentelor care urmeaza a fi modificate, interesul copilului este cel care primeaza. Daca un copil nu isi face rau autostimulandu-se si, momentan, este singura sa forma de a-si exprima entuziasmul, atunci este posibil ca decizia luata de comun acord sa fie aceea de a ingadui copilului sa manifeste in continuare acest comportament.
  • Nu este vorba despre rea-vointa. Uneori exista tendinta de a atribui copiilor mai multa intentie decat au in realitate. In acest caz, credem ca nu renunta la comportamente pentru ca nu vor, sunt incapatanati, o fac special sa ne supere. Insa comportamentele de autostimulare reprezinta o necesitate pentru ei, asa cum si pentru noi este o necesitate sa luam mana de pe foc pentru a opri senzatia de durere. Intr-o lume in care cineva ne-ar spune: „Tine mainile in foc, de ce vrei sa ma superi, nu intelegi?” cat de usor ne-ar fi sa ne conformam, chiar si avand tot dragul fata de persoana care ne-o cere? La fel putem gandi situatia si in cazul copiilor, nu din rasfat sau din revolta nu renunta la comportament, ci pentru ca, de cele mai multe, ori e singura lor modalitate de a reactiona.
  • Oare din ce motiv se autostimuleaza? O cale de actiune foarte utila pentru a cunoaste nevoile copilului si a-l putea ajuta pe viitor este sa ne intrebam care este motivul autostimularilor, cercetand ipotezele pornind de la motivele enumerate mai sus (nevoi de natura senzoriala, recompensare negativa etc).
  • Inlocuire, nu de stopare. Asa cum am discutat, autostimularea are un rol important pentru copil, stoparea autostimularii poate avea un efect negativ asupra copilului. Asadar, rolul nostru este acela de a gasi un comportament alternativ, care sa serveasca aceeasi functie. De exemplu, daca bate in pereti ii putem oferi o toba si il vom invata sa bata in toba (actiune mult mai adecvata).
  • Comportamentele agresive sau auto-agresive reprezinta o prioritate. Daca alte forme de autostimulare pot fi inlocuite treptat prin tehnici comportamentale pozitive (recompensarea unor alte comportamente), comportamentele de autostimulare periculoase e nevoie sa fie intrerupte rapid. In acest caz, de cele mai multe ori comportamentul este blocat si se iau masuri pentru a impiedica repetarea sa.

Bibliografie

Brian A. Iwata – Toward a Functional Analysisof Self-Injury, JABA, 1994, 27, 197-209

John O. Cooper – Applied Behavior Analysis – Second Edition, Pearson Prentice Hall, 2007

Tara DelaneyThe Sensory Processing Disorder, Sourcebooks, 2008, Canada

http://www.autism.com/index.php/symptoms_self-stim

http://nspt4kids.com/health-topics-conditions/self-stimulatory-behaviors/

http://www.wikihow.com/Reduce-Self-Stimulation-Behaviors-in-Children-With-Autism

http://www.friendshipcircle.org/blog/2012/03/22/the-cause-of-stimming-whats-your-stim/

http://www.examiner.com/article/what-is-stimming-or-self-stimulatory-behaviors

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Redirectionez 2%

2% pentru Autism

Centrul de Terapie pentru Copiii cu Autism

Centrul AITA ofera copiilor cu autism programe de terapie intensiva, timpurie, utilizand PECS, terapie comportamentala aplicata (ABA), logopedie, kinetoterapie, socializare, toate acestea alcatuite in urma evaluarilor initiale si periodice. La Centru fiecare copil lucreaza in camera sa, avand materialele sale si echipa sa de terapeuti si coordonatori cu multi ani de experienta in domeniu.

Facebook

http://www.facebook.com/ Asociatia AITA

Online

Stats

  • 563,490 hits
%d blogeri au apreciat asta: