ABA, legal, in Romania?

Posted on: 25 Martie, 2008

ABA nu exista legal in Romania! Aceasta este vestea proasta.
Exista insa si o veste buna… Sunt foarte multi cei care lucreaza cu copiii cu autism, care, desi n-au o certificare legala, alcatuiesc programe de recuperare si terapie si le aplica cu rezultatele cele mai frumoase.
ABA la noi s-a invatat prin experienta si nu prin diploma, din fericire. Iar cei care acum lucreaza si creeaza programe nu au o diploma, dar au o experienta foarte valoroasa!
Exista o vorba care circula in psihologie: „Mai bine un psiholog bun fara o mie de teste decat o mie de teste fara un psiholog bun.”
Cam asa sta situatia si cu ABA la noi: avem psihologi fara diploma in ABA si nu diplome ABA ale psihologilor care nu stiu cum se face.

Se intretine din mai multe parti ideea ca ABA este intangibila si ca oricat de bun ai fi, nu reprezinti nimic pentru ca nu ai diploma! Iar lucrul acesta are consecinte!

La inceput, acum 4 ani, nimeni nu stia nimic despre ABA si toti cei care patrundeau in domeniu erau fascinati de tehnicile de lucru si de rezultate. Si ABA a capatat foarte multi adepti! Care incet, incet au fost total descurajati in legatura cu ABA si situatia lor practicand aceasta terapie nerecunoscuta legal. Chiar daca ei erau studenti, psihologi cu experienta, logopezi, profesori psihopedagogi, in situatia lor de „tutore ABA” isi pierdeau statutul si valoarea, pentru ca… nu aveau diploma si specializare ABA. Desi toti acestia au dorit sa invete sa lucreze in sistemul ABA pentru a-i ajuta si a-i intelege mai bine pe copii, acum incep sa se retraga.
Am intalnit destul de mult situatii ca:
– Un psiholog care s-a orientat spre aceasta terapie sa nu mai fie recunoscut ca psiholog, ci doar ca „tutore ABA”, iar parintele desi cand l-a cunoscut i-a batut la usa cabinetului si i-a cerut ajutorul, acum ii spune ca vrea sa mearga la un „psiholog adevarat” pentru a-i face o evaluare copilului.
– O echipa contacteaza un logoped specialist, pe care il integreaza; logopedul devine „tutore” iar ulterior copilul este dus la logoped pentru rezolvarea problemelor de limbaj.
– O familie cu doi copii, unul cu autism, celalat fara vreo problema isi negociaza educatia copiilor lor. Profesorului de engleza al copilului fara probleme ii ofera 50 de roni pentru sedinta de 2 ore, iar psihologului „tutore” ii ofera 35 de roni pentru 4 ore de terapie.
si altele…

Care sunt consecintele? Studentii nu prea mai vor sa auda de ABA si de copiii cu autism pentru ca, au auzit si au simtit ca fara diploma nu au nici un cuvant de spus in fata nimanui. Si sunt studenti care au inceput sa lucreze devreme in facultate si stapanesc tehnicile de lucru foarte bine, au potential foarte bun. Si din pacate ei sunt insa cei mai nebagati in seama si mai prost platiti ca babysiterul sau femeia care face curatenie in casa.
Psihologii prefera sa se intoarca in cabinetele lor decat sa mai dea tuturor explicatii „de ce lucreaza o terapie nerecunoscuta”.
Cine porneste acum la drum si vrea sa puna bazele unei echipe are mult de cautat pana sa-si gaseasca „tutorii” cu care sa inceapa, chiar si in Bucuresti.

La inceput toata lumea era nemultumita ca nu exista oameni care sa lucreze.
Apoi au inceput sa se ridice vocile care au spus ca ABA este practicata doar de profitori, avizi dupa bani, desi se stie ca inca mai sunt familii care isi platesc „tutorii” cu mai putin de 10 ron pe ora, iar la limita superioara maximul ce am intalnit este 25 ron pe ora.
Acum „profitorii” se retrag iar copiii cu cine vor mai lucra????

Dupa 4 ani de facultate si 2 de master, n-as putea spune ca stim prea mult de ABA de pe bancile Universitatii, dar acesti 4 ani de teorie plus vreo 4 ani de ABA (ai celor care au inceput primii) cred ca ne dau dreptul sa nu mai asteptam dupa diplome, si sa lucram. Copiii au nevoie de oameni cu experienta si nu de diplome! Avem diplome recunoscute de statul roman, de facultate si de master. Si pe la noi… dupa cum se poarta autoritatile astea sunt cele mai importante!
Psilologia si psihopedagogia speciala, in care ne-am specializat oficial noi romanii (cei mai tineri dintre noi) contin modalitati diverse de interventie, care se concretizeaza in programe de recuperare si terapie ce se pot realiza prin forme diferite, iar daca noi lucram terapie si recuperare este perfect legal si permis si recunoscut etc.
Recuperarea, asa cum am invatat-o noi in scoala, urmareste sa valorifice la maxim disponibilitatile copilului cu deficiente, ceea ce urmareste orice psiholog sau psihopedagog cu diploma, care lucreaza ABA fara a avea „diploma” de ABA.

Anunțuri
Etichete:

9 răspunsuri to "ABA, legal, in Romania?"

Primul meu contact cu Aba nu a fost unul foarte placut.Din doua motive…primul ,pentru ca salarizarea era de tot rasul comparativ cu orele petrecute acolo(respective 8-9 ore la un salariu de 600ron) si al doilea motiv faptul ca toata lumea tinea cu dintii de informatiile pe care le avea ,si nimeni nu dorea sa impartaseasca cu nimeni nici macar metodele de joc darmite cate ceva despre terapie……Totul era strict secret…..Foarta ciudata senzatia…
Insa ,se pare ca am fost atrasa iremediabil de aceasata terapie si desi incepusem un master in Resurse Umane am renuntat in favoarea acestei terapii si a unui viitor master in terapii comportamentale.Imi place ceea ce fac,insa recunosc cinstit ca statutul pe care il am ma cam sperie uneori…..Sigur ca studentii nu mai vor sa auda de Aba….Nu ai nici o certificare…nu ai carte de munca…..daca maine ma imbolnavesc,asta este….stau acasa.M-am “amuzat” cand o prietena care face Aba intr-un centru(nu conteaza numele) mi-a spus ca pe cartea ei de munca scrie “lucrator social”…….Adica nu psiholog……nu terapeut……..ci lucrator social……In conditiile in care este licentiate in psihologie…..
Insa ,pe de alta parte ,ma consolez cu gandul ca si la altii se intampla din astea.Intru deseori pe siturile italiene(pentru ca engleza nu e tocmai puntul meu forte) despre autism si,desi acolo poti face un master in Aba,statutul terapeutilor(tutorilor) este cam acelasi ca la noi….Si ma mai consoleaza gandul si speranta ca pe viitor se va intampla ceva si pe la noi.Imi place ceea ce fac.Nu ma vad facand altceva.Atat cat ma pricep imi fac munca cu pasiune si incerc sa “fur” permanent cate ceva de oriunde pot.Si una peste alta cu diploma sau fara,uitandu-ma pe Youtube la filmulete de prin alte parti pot spune ca tutorii de la noi se descurca de nota zece plus fata de altii.

Buna
Am avut putin timp ;iber si m-am gandit sa ma mai informez putin si uite asa am ajuns pe acest blog si la ascest articol. Ma bucur foarte tare sa mai primesc cateva informatii insa ma si irita in acelasi timp ce se intampla. In primul rand faptul ca eu am fost pusa nu de putine ori in situatia de a nu sti ce sa raspund la intrbarea :”Tu ce lucrezi?” si asta nu pentru ca eu nu as stii ce fac ci pentru ca altii nu stiu cu ce se mananca aceasta meserie sau mai grav de atat pentru ca altii stiu si as putea face rau cuiva fara sa vreau. De ce spun asta? Pentru ca asa cum spune D-na Martinescu nu este legala aceasta forma de terapie in Romania. Si ma gandeam la un moment dat daca ma va intreba cineva dar carte de munca ai?Dar pe tine cine te invata sa faci asta?Esti licentiata?Stii de la scoala? Nu nu stiu de la scoala stiu de la oameni care au o experienta in spate, experienta pe care si ei la randul lor au capaptat-o de la oameni care au experienta si studii necesare si acreditate.
In momentul de fata nu ma dezavantajeaza foarte tare sa nu am o carte de munca fiindca inca sunt studenta, dar ma deranjeaza foarte tare ignoranta de care se da dovada.
Tot pe blogul dumneavoastra citeam mai devreme exemple de copii la care aceasta terapie a facut minuni.Cum incep toate titlurile dumneavoastra? :”Un El, O Ea, etc” si stateam sa ma gandesc daca acele cateva nume date sunt reale sau nu. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Nu cred ca e intentia dumneavoastra. Cred ca pur si simplu nu vreti sa publicati numele unor copii ai caror parinti lucreaza cu copii lor pe silentios si tin totul in secret si iau cat mai putin legatura cu alti oameni din aceeasi categorie.Nu inteleg de ce acest razboi in primul rand impotriva noastra a terapeutilor.
Nu inteleg de unde acest negativism si aceasta lipsa de incredere in noi cei care luptam din rasputeri cu acesti copilasi pe care noi ii iubim si carora le dedicam atat timpul cat si energia noastra.Asta in conditiile in care se vad rezultate reale, palpabile.
Cred ca ar fi timpul sa ma opresc aici.Ar fi multe de spus si sper ca sunt in asentimentul multora din aceasta categorie si imi mai doresc sa se si ia masuri. Nu pentru noi terapeutii, pentru copilasii care nu au nici o vina.
Multumesc Doamnei Matinescu petru posibilitatea de exprimare oferita si mai ales pentru pretioasele informatii.
Mult succes.

Buna,
la cartea de munca nu ma gandisem, desi vad acum acum cat este de important si acest aspect.
Cand lucrezi in felul acesta lucrurile sunt foarte fragile: muncesti, iti iei banii; nu muncesti, nu primesti nimic; si mai rau decat atat – experienta nu-ti este recunoscuta pentru ca oficial nu exista. Este munca la negru !!!
Motivele sunt diverse pentru momentele cand nu lucrezi, si tin de tine (bola, examene, probleme personale etc) sau tin de copil si familie (vacante, boala copilului, problemele familiei), iar in aceste perioade pur si simplu esti total neasigurat.
Poate si asta e unul din motivele importante pentru care studentii si absolventii nu mai vor sa lucreze ABA…

buna!
doresc sa pun tuturor o intrebare. ce este mai imporatnt recuperarea copilului sau cate diplome are cel care il recupereaza??? cat de importante sunt titulaturile mai ales in acest domeniu? de ce nu se admite faptul ca exista oameni care au stat in genunchi la propriu pentru a recupera un copli , ca sunt oamnei care se starduiesc enorm sa invete aceasta terapie pentru a ajuta cat mai multi copii. de ce avem momentan nevoie: de specialist cu diploma sau de oameni apti pentru a face aceasta terapie si care sa o faca bine? si mai am o intrebare… de unde au venit toate aceste idei? mi se pare corect sa apreciezi cat de „specialist” este un specialist dupa rezultatele muncii sale nu dupa cate diplome si acreditari are. asta este, momentan in romania nu ne putem specializa legal adica cu diploma… asta inseamna ca aba nu mai trebuie sa existe???? cu siguranta toata lumea va raspunde ca nu!

Imi pare rau ca s-a ajuns in aceasta situatie, dar nu se mai lucreza pe aba ,poate si din motivul ca tutorii nu sunt respectati, si nu ma refer la faptul ca sunt platiti putin si nu vreau sa bat un apropo legat de parinti. Ei sunt nervosi si din cauza problemelor pe care le au si isi descarca nervii pe terapeuti, ceea ce nu mi se pare normal, si ceea ce am observat nu-i suporta pe cei care au terminat psihologie. Eu am tot respectul pentru cei care au terminat psihologie,ei au un bagaj de cunostinte ,au invatat psihologia varstelor, ei tin cont de particularitatile de varsta ale copiilor, si nu trebuie sa te gandesti „fiul meu maine se vindeca”! Autismul se recupereaza,copiii autisti pot fi intregrati in scoli normale, gradinite, nu neaparat speciale, terapia aba inseamna rabdare, perseverenta, si totul o sa fie bine. Pe vremea cand eram studenta si intrebam de terapii legate de autism eram injurata,acum ca avem de toate ne plangem ca nu sunt buni. Aici eu cred ca tine si de informare ,exista mai multe tipuri de autism,si trebuie sa tina cont parintii si sa aprecieze pe acel om sa faca o astfelde terapie ,pentru ca iti mananca toata energia, omul acela e un inger pazitor pentru fiul dvs. Stiu,o sa spuneti, pai ,tu nu ai experienta,dar cu toate ca am lucrat pe asa ceva nu pot sa dovedesc. De ce? Fiindca am fost angajata la negru, la noi nu exista o calificare pe ABA .

Buna!
Sunt o mamica a unui copil care nu a fost diagnosticat oficial cu autism, ci cu afazie mixta, la varsta de 5 ani. Am interpetat gresit particularitatile de comportament ale copilasului meu si am ajuns abia la varsta de 5 ani a copilului la medic.
Insa, asa, mai neoficial, mi s-a spus ca fetita mea are si elemente autiste, chiar ca ar avea o forma ff usoara de autism.
Ni s-a recomandat pentru ea terapie comportamentala, terapie ocupationala si logopedie.
Astfel, de 6 luni am inceput terapia comportamentala si logopedia (o sa faca cu cineva si ocupationala), o sedinta de o ora si jumatate pe saptamana. Vreau sa va spun ca mai am o fetita cu un an mai mare, care este ok. Noi, parintii si bona, pe care dealtfel o consideram ca facand parte din familie, am facut mereu toate eforturile ca fetita cu afazie sa inceapa sa vorbeasca. Vedeam ca ea poate spune cuvinte cu inteles, dar ne loveam de refuzul ei de a face acest efort.
Cine o vede acum, in comparatie cu ce era in urma cu 6 luni, spune ca e un salt spectaculos. E adevarat, mai are pana sa ajunga in rand cu cei de varsta ei, si nici nu stim pana unde va evolua, noi speram sa se recupereze cat de mult.
Am scris aici, deoarece sunt uimita si dezamagita de ceea ce am citit mai sus. Cum se poate asa ceva?
Nimic n-o va putea rasplati indeajuns pe cea cu care lucreaza, medic psiholog logoped cu experienta de peste 10 ani in lucrul cu copii autisti.
Cand pot, lucrez si eu cu fetita mea, dupa sfaturile d-nei doctor, care nu este zgarcita in a da informatii si m-a invatat din tehnici, mi-a pus la dispozitie materiale si, deasemenea m-a invatat sa creez alte materiale de lucru. Nu am eu timp sa lucrez ce m-a invatat dumneaei…
Bineinteles ca nu am acelasi”succes” ca dumneaei, stie cand si cum sa reactioneze la refuzurile copilului altfel decat mine, eu cred ca are si un real talent, nu-i vorba numai de experienta.
Ca si copiii autisti, fetita mea ar trebui sa lucreze mai multe ore pe zi, ceea ce voi incerca sa aplic. Ma gandeam sa gasesc o studenta sau student la psihologie care se axeaza pe astfel de terapii, care sa vina mai des sa lucreze cu copilul. Si, din intamplare, am gasit aceste articole postate aici. Cum este posibil, in loc sa fie incurajati astfel de oameni, li se pun piedici…
Ceea ce mai vreau sa punctez este faptul ca nu-i suficient sa stii tehnicile teoretic… Eu, chiar fiind neprofesionista, avand in schimb o mare motivatie, fiind vorba de copilul meu, incerc sa lucrez cu copilul meu. Nu-i deloc usor, uneori e epuizant si cand rezultatele nu apar imediat este chiar frustrant. La prima vedere nu-i mare lucru, dar nu-i asa… Uneori copilul are reactii si salturi spectaculoase chiar in timpul lectiei, dar alteori se vede rezultatul in restul zilei, in schimbarea lui de comportament si felul sau diferit de a reactiona in restul timpului, de aceea se cheama terapie comportamentala…
Acest lucru nu-i usor, nu-i suficient sa stii tehnici, trebuie sa lucrezi mult, sa ai experienta si deschidere spre nou, caci copiii se pot comporta f diferit, si mai cred cu tarie ca trebuie si talent si daruire. Nu-s doar cuvinte, eu am vazut concret…
Si atunci, cum e posibil sa fie tratata asfel o asa problema? Si , deasemenea oamenii care vor sa lucreze in aceasta specialitate?
Inexplicabil pentru mine, ca dealtfel si alte lucruri nefiresti care se intampla la noi, dar credeam ca totusi lumea medicala este totusi altfel…
Caci sunt si medici ajunsi in anumite posturi si functii, atat administrative cat si politice care ar putea face ceva. O fi asa greu sa recunosti un domeniu, sa incurajezi ceva care da rezultate? Sa organizezi aceste activitati, atat de studiu, cat si de aplicare?
Mare pacat, cu atat mai mult, cu cat stiu ca exista si profesori universitari care au copii ce sufera de autism…deci ar putea sa faca ceva, sa ia atitudine macar…
Multumesc celor care au avut rabdare sa citeasca aceste randuri, respect pentru cei care se ocupa de asa ceva.

Multumim frumos pentru aprecieri.
Poate ne spuneti numele celor care lucreaza cu fetita dvs si pe care se vede cu cata caldura ii recomandati pentru a-i pune in lista cu nume de terapeuti recomandati…
Multumim, si numai succese cu copilul va doresc

Cred ca parte din neincrederea familiilor fata de absolventii de psihologie sau psihopedagogie speciala este generata si de slaba lor pregatire teoretica, nu mai vorbim de cea practica, aplicativa, in domeniile pt care au obtinut diplomele de licenta, chiar master sau doctorat. Si asta pt ca insisi profesorii de la facultate care ii formeaza, multi dintre ei, sint foarte depasiti informational/ cercetare.. Iar acest lucru se vede atit de usor in activitatea profesionala a ‘specialistilor’ clinici sau educational formati de ei..

Absolventii nostri ies de pe bancile facultatilor mai sus amintite cu un mare handicap informational si aplicativ comparativ cu colegii lor din tarile europene sau sua. Trebuie sa o recunoastem. Iar asta e un mediu propice pt impostori. Din pacate.

Buna din nou
Desi in momentul de fata timpul nu imi mai permite asa de mult sa intru pe diverse bloguri sau forumuri sa citesc, si pentru ca deocamdata m-am retras din aceasta bransa uite ca totusi mai am cate ceva de spus.O sa incerc sa raman cumva pe aceeasi linie si o sa incerc sa nu ma repet.Am descoperit ca in mine exista ceva special pentru acesti copii si ca nu pot sa raman in umbra si sa nu ma mai implic, cu speranta ca pot avea un aport cat de mic la ceea ce se intampla.Citesc forumuri si raman surprinsa in continuare (si nu tocmai placut) de ceea ce se intampla.Aici vad ca nu prea multi se arunca in a-si da cu parerea sau a face niste propuneri.
Ma supara faptul ca in continuare nu se acorda nici o incredere tutorilor si/sau coordonatorilor nostri care se dedica si depun eforturi majore pentru a face ceva pentru acesti copilasi.
M-am bucurat sa vad totusi ca doamna Angela recunoaste meritele noastre si ca este increzatoare.Cat timp am lucrat cu copiii cu autism m-am lovit, si nu o singura data, de descurajarile parintilor si de nemultumirile lor.Asta nu m-a facut atunci sa renunt.
Nu am inteles de ce noi nu putem sa facem nimic, dar cei din strainatate intotdeauna fac minuni.Ni se cer studii aprofundate in strainatate dar nu se gandeste nimeni ca acestea costa si ca nu toti isi permit.Pe langa asta, majoritatea am invatat de la consultanti straini si incercam sa punem in practica tot ce invatam de la ei cu acelasi profesionalism.
Sa lucrezi cu un copil cu autism nu este deloc usor, dar cine lucreaza stie ca pe cat de greu este pe atat de frumos.
Spunea cineva la un moment dat ca studentii cauta familii care au nevoie de terapeuti si merg sa lucreze cu acesti copii pentru ca e o modalitate foarte buna de a face foarte multi bani intr-un timp foarte scurt si ma intrebam cum se poate asa ceva.A fi tutor nu este egal cu a fi chelner.Nu este o joaca, este o meserie care iti cere timp, daruire, munca multa din toate punctele de vedere, implicare maxima si mai ales asumarea unei responsabilitati care trebuie dusa la capat.Cat despre bani, eu nu am intalnit nici un coleg de al meu care sa imi confirme faptul ca a fost platit cu sumele exorbitante despre care se vorbeste, ba chiar am avut colegi care au facut voluntariat.Deci departe gandul de a te imbogati intr-un timp foarte scurt de pe urma acestei meserii.
Sper ca m-am facut inteleasa si ca nu vreau sa arunc cu pietre in nimeni, as vrea doar sa se schimbe ceva in bine in acest domeniu.
Multumesc doamnei Martinescu pentru ca ofera sansa de a ne exprima aici.
Toate cele bune

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Redirectionez 2%

2% pentru Autism

Centrul de Terapie pentru Copiii cu Autism

Centrul AITA ofera copiilor cu autism programe de terapie intensiva, timpurie, utilizand PECS, terapie comportamentala aplicata (ABA), logopedie, kinetoterapie, socializare, toate acestea alcatuite in urma evaluarilor initiale si periodice. La Centru fiecare copil lucreaza in camera sa, avand materialele sale si echipa sa de terapeuti si coordonatori cu multi ani de experienta in domeniu.

Facebook

http://www.facebook.com/ Asociatia AITA

Online

Stats

  • 610,628 hits
%d blogeri au apreciat asta: