Emisiunea de la TVR

Posted on: 23 Martie, 2008

Ne vedem la… TVR! 

„EXCLUSI FARA VINA!” un talkshow despre copiii cu autism si ADHD

Invitaţi: Rodica Bârsan -reporter Jurnal,
Iulian Cazacu -producător Jurnal,
dr. Iuliana Dobrescu,
Domnica Petrovai – psiholog,
Părinţi cu copii diagnosticaţi cu ADHD şi autism

Miercuri 26 martie 2008, la TVR1, la ora 17. 15
Moderator: Marina Almasan Socaciu

Emisiunea aceasta mi se pare ca a fost un important punct de plecare in mediatizarea problematicii autismului si tulburarii ADHD. Ne-am reunit acolo multi parinti si terapeuti pentru a incerca sa spunem lumii ce este autismul si ADHD-ul si sa incercam sa vedem ce se poate face. Si m-am bucurat sa vad cum terapeutii copiilor si parintii au facut front comun de data acesta in a sustine aceeasi cauza. Nu a fost o emisiune comoda pentru doamna psihiatru invitata acolo si nici pentru reprezentanta Ministerului educatiei, dar vocea celorlalti cred ca s-a facut auzita. Timpul a trecut prea repede si multe lucruri importante au ramas nespuse, dar emisiunea ramane foarte importanta si prin simplu fapt ca a existat.
Sper sa apara multe comentarii in legatura cu emisiunea, poate astfel vor mai fii si altele.

Inregistrarea emisiunii

Anunțuri
Etichete:

1 Response to "Emisiunea de la TVR"

Bună, Dana! Şi felicitări pentru obiectivitatea de care ai dat dovadă în ultimul articol, felicitări pentru participarea la emisiune şi nu în ultimul rând „BRAVO!” pentru implicarea în viaţa atâtor copii minunaţi pe care ai ştiut sa-i descoperi şi să-i ajuţi. Revenind la emisiune…dacă tot nu avem ABA legal în România, dacâ tot nu avem diplome şi singura diferenţiere între terapeuţi o face experienţa care vine din muncă, din rezultatele acelor copii pe care unii îi iubim mai mult, alţii mai puţin, cărora unii le dedicăm mai mult, alţii mai puţin, nu ma pot abţine să nu mă întreb: „De ce oamenii prezentaţi acolo ca specialişti (pentru că probabil consideră că au acest statut şi sunt recunoscuţi ca atare) nu au putut da nişte răspunsuri clare, corecte, complete la nişte întrebări la care orice terapeut care lucrează cu un copilaş cu autism are răspunsul? De ce a fost nevoie de completări pentru a puncta acele câteva lucruri esenţiale despre autism şi primele semne de alarmă?” Da, cu siguranţă, s-au făcut auzite multe păreri, care au făcut lumină! Sper că acestă emisiune a fost doar primul pas şi că vor urma alţii. Să nu uităm totuşi că există oameni care s-au încăpăţânat să facă ABA 3-4 ani, au luptat să schimbe ceva şi cu siguranţă nu se vor opri aici pentru că toţi copiii cu care au lucrat reprezintă deja o parte din ei, poate una din cele mai frumoase, şi nu vor putea niciodată să facă altceva pentru că au învăţat minunea de a dărui şi a ajuta, au văzut cum e să sădeşti zâmbete acolo unde erau lacrimi. Un alt lucru pe care l-am remarcat în emisiune a fost faptul că mulţi părinţi poartă încă o ură faţă de toţi terapeuţii, medicii, etc. Este adevărat că atunci când primeşti un diagnostic greşit, când eşti conştient de faptul că ai pierdut timp preţios pentru copilul tău alergând după o certitudine, acumulând durere şi disperare şi un sentiment îngrozitor de neputinţă e greu să te poţi opri să acuzi şi să reproşezi, dar trebuie să întelegem toţi, părinţi şi terapeuţi, că luptăm de aceeşi parte a baricadei. Ştiu că mulţi părinţi au trecut printr-un adevărat coşmar purtându-şi copilul de la un medic la altul, primind diagnostic diferit de fiecare dată, ştiu că mulţi copii au pierdut timp lucrând greşit, ştiu că există oameni care au profitat de suferinţa unor părinţi şi copii, după cum există părinţi care nu au ştiut să respecte oameni care lucrau cu implicare, făcând tot ce se putea face pentru copilul respectiv. Dar aceste lucruri nu ne ajută cu nimic dacă le tot scoatem în faţă şi ne tot lovim de ele. Ştiu că toţi aceşti părinţi ar fi trebuit să primescă nişte scuze pe care nu le vor primi probabil niciodată, dar trebuie să înţeleagă faptul că generalizarea şi aruncatul cu pietre în terapeuţi nu e o soluţie. Rezultatul este unul îngrozitor pentru copii. Lipsa de respect, munca le negru, nerecunoaşterea orelor de muncă, dificultăţile de ordin financiar etc., reprezintă motivele pentru care tot mai puţini lucrează astăzi ABA şi aproape nimeni nu mai vrea să vadă ce presupune această terapie. Lăsând de o parte acei puţini terapeuţi care iubesc atât de mult ceea ce fac încât indiferent ce se va întâmpla vor găsi calea de a continua, există o altă categorie de terapeuţi care vor doar să vadă despre ce este vorba şi cu această ocazie să câştige nişte bani. Aceştia nu sunt foarte motivaţi, dar în timp pot deveni. Problema este că pe ei îi pierdem foarte repede, pentru că se lovesc de contradicţii pe care nu le înţeleg, mizerii, lipsă de respect, nedefinirea sarcinilor…şi pleacă… Este minunat faptul că tot mai mulţi copii sunt recuperaţi astăzi şi cu toţii începem să ieşim din ceaţa aceea îngrozitoare în care eram şi care izola atâtea suflete nevinovate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Redirectionez 2%

2% pentru Autism

Centrul de Terapie pentru Copiii cu Autism

Centrul AITA ofera copiilor cu autism programe de terapie intensiva, timpurie, utilizand PECS, terapie comportamentala aplicata (ABA), logopedie, kinetoterapie, socializare, toate acestea alcatuite in urma evaluarilor initiale si periodice. La Centru fiecare copil lucreaza in camera sa, avand materialele sale si echipa sa de terapeuti si coordonatori cu multi ani de experienta in domeniu.

Facebook

http://www.facebook.com/ Asociatia AITA

Online

Stats

  • 610,628 hits
%d blogeri au apreciat asta: