Terapeuti vs Parinti

Posted on: 29 Noiembrie, 2007

Sa fie oare 2 tabere diferite: parintii si terapeutii, si mai ales…. Sa fie ele in razboi?

Inca de la primul parinte care a facut ABA in Romania, a fost nevoie de oameni care sa invete si sa lucreze ABA in Romania. Fiecare parinte si-a selectat echipa dupa ce a vazut multi studenti si i-a pastrat pe cei cu care a rezonat mai bine, pe cei mai buni dintre ei.

Nici acum la noi aceasta slujba, aceea de terapeut, nu este foarte bine inteleasa, nici de unii, nici de ceilalti. Responsabilitatile si obligatiile nu sunt clare ci doar asteptarile. Din sondajele de la noi reiese ca Romanii inca nu sunt dispusi sa faca orice pentru bani, si atunci cauta la slujba sa primeasca RESPECT, atunci cand banii sunt putini. Cand esti platit cu mai putin de 10 lei pe ora, adica cu mai putin decat este platita o menajera, si ai terminat facultatea si poate si un master, cauti la slujba respect si apreciere cel putin.

Ca parinte este firesc sa-ti selectezi echipa dupa ce testezi multe persoane, este firesc ca multi sa nu poata face fata cerintelor, este firesc ca multi sa renunte dupa prima intalnire sau dupa prima luna pentru ca simt ca nu li se potriveste, insa multe lucruri nu sunt firesti:

– sa intarzii plata salariilor, sub pretextul programelor de autoservire sa le ceri terapeutilor sa mearga cu copilul sa-ti cumpere tigari, sau alte lucruri de care copilul n-are nevoie, tot sub pretextul programelor de autoservire sa le ceri terapeutilor sa pregateasca mancarea pentru copil, sa intarzii de la treburile personale cand terapia s-a terminat si sa obligi terapeutul sa stea peste program cu copilul, nerespectand astfel programul terapeutului, apoi sa nu platesti orele suplimentare etc.

Ca terapeut, este firesc la randul tau sa-ti selectezi copiii si familiile cu care vrei sa lucrezi, este firesc sa ceri o perioada de proba dupa care si tu ai dreptul ai dreptul sa renunti daca ceva te nemultumeste, este firesc sa-ti ceri salariu, pentru ca asta este o slujba care cere pregatire permanenta, dar nu este firesc sa:
– sa anunti prin SMS, sau sa nu anunti de loc ca nu mai poti veni;
– sa pretinzi o experienta pe care sa n-o poti demonstra (ABA poate face mult bine dar si mult rau daca nu este aplicata corect);
– sa nu respecti respecti regulile terapiei, intalnirile, sedintele;
– sa nu dai copilului recompense potrivite pentru micile sau marile lui succese;
…..si multe alte lucruri care nu-mi vin acum in minte.

Sunt 2 categorii de persoane acum care lucreaza ABA la noi, studentii selectati din facultati si dispusi sa faca aceasta meserie, si psihologii care s-au specializat o data cu primii copii cu care au lucrat, in familiile unde au lucrat.

In prima categorie intra studentii, tineri, naivi poate, care nu stiu ce este ABA dar incearca sa faca ceva. Unii reusesc, unii nu… Si mai intra studentii ce au deja 2, 3 ani de experienta, care deja cunosc bine principiile terapiei comportamentale.

In a doua categorie intra profesionistii (psihopedagogi, psihologi, logopezi) cu multa experienta si daruire care lucreaza de ani de zile si pe care poate multi dintre noi i-am (re)cunoscut prin fiecare echipa. Si de obicei cei cei care vor sa lucreze ABA vor sa munceasca, sa faca ceva pentru copiii lor. Au lucrat si inainte sa ajunga ABA la noi, si apoi s-au indragostit de aceasta forma de terapie si fac eforturi sa o faca cat mai bine cu putinta.

Lucrurile s-au schimbat in bine… este motiv de mare bucurie !!!!
Se cauta sa se faca specializari pe ABA in Romania, se incearca introducerea in facultati, unele ministere incearca sa acrediteze aceasta terapie la noi. Suntem pe un drum ascendent.

Dar…

Inca toti cei care lucreaza la noi sunt considerati ca facand parte din aceeasi categorie, a necunoscatorilor, profitorilor, “mucosilor”, neseriosilor. Desi in fiecare familie lucreaza cate un terapeut adevarat care conduce terapia si face cate un copil sa infloreasca, insa nici un parinte nu recomanda nici un nume, in nici un context. Fiecare parinte, cred ca a vazut cum li se rup unor terapeuti pantalonii in genunchi pentru ca se tarasc impreuna cu copilul pe jos, dar nu a putut sa spuna – “eu am un terapeut bun”. Cand un parinte isi formeaza echipa, nu ceilalti parinti il ajuta sa-si gaseasca terapeuti, ci doar terapeutii se recomanda intre ei. Inca se pastreaza printre parinti mitul nestiintei “tutorilor”, desi am depasit de mult aceasta faza. Inca nu este ascultata parerea terapeutilor, desi ei au vazut zeci de copii si au experienta cat sa poata emita o parere avizata si sa rezolve o problema. Parintii se plang ca n-au bani sa dea supervizorilor din afara si ca cei de la noi „n-au suficienta experienta” cat sa poata fi luati in serios, si asteapta… sa le rezolve cineva problemele fara sa accepte ajutorul unui psiholog experimentat de la noi.

Si ajungem la problema pusa la inceput: RESPECTUL! Merita oare acesti oameni care lucreaza bine cu copiii cel putin respect?

Noroc cu EXCEPTIILE care ii fac si pe unii si pe altii sa continue. Parintii minunati care stiu sa fie nu doar buni manageri ci si buni coloboratori cu echipa copilului lor. Dar si terapeuti devotati care isi fac treaba si care incearca sa dea o nota de profesionalism acestei meserii.

Anunțuri
Etichete:

7 răspunsuri to "Terapeuti vs Parinti"

Buna,
Ma bucur ca ai deschis acest subiect si cred ca sunt multe de spus si mult de muncit pana se va ajunge la un echilibru in relatia terapeut – parinte.
Meseria de terapeut este una ca si celelalte meserii; este foarte adevarat insa ca trebuie sa o faci cu devotament si trebuie sa depui foarte mult efort sa intelegi terapia si copilul; nu poti fi terapeut doar pentru a castiga un ban, daca pleci de la ideea asta vei renunta in scurt timp pentru ca devine deosebit de grea daca nu te dedici.
Terapeutii trebuie sa inteleaga ca au mult de invatat ca sa devina profesionistii in ceea ce fac, iar parintii trebuie sa faca diferenta clara intre „tutore” si „terapeut”.
Daca vrem sa angajam o persoana care sa faca babysiting trebuie sa-i explicam de la inceput ce are de facut si atunci asteptarile vor fi clare din ambele parti.
In schimb daca vrem un psiholog, psihopedagog, terapeut care sa stie bine ce are de facut trebuie sa stim urmatoarele lucruri:
– a urmat o facultate sau poate chiar un master si desi inca nu suntem la nivelul celor din afara totusi inseamna niste ani buni prin salile de facultate si mult studiu individual ( ma refer la cei care chiar vor sa devina intradevar profesionisti – in orice meserie sunt oameni care isi fac bine treaba si oameni care vor doar sa castige un ban, asa ca nu trebuie sa privim cu dispret toata categoria terapeutilor ci doar pe cei care lucreaza fara nici un pic de profesionalism).
– are ani buni de lucru cu copiii in spate si chiar daca ABA are doar cativa ani la noi asta nu inseamna ca inainte nimeni nu stia sa lucreze cu un copil. Ceea ce stiau dinainte da a incepe ABA cumulat cu toate cunostintele de terapie comportamentala rezulta o experienta importanta si pot ajuta foarte multi copiii.
Aceste randuri nu sunt un atac la adresa nimanui ci doar o incercare de a oferi informatii privitoare la meseria de terapeut.
Avem mult de lucru in multe domenii (ma refer aici la mentalitatea noastra ca si romani) dar ca sa incepem sa ne ridicam la nivelul celor din afara trebuie sa invatam intai sa ne respectam si sa ne apreciem valorile.
Asa ca haideti sa ne gandim putin si sa-i cautam pe cei buni printre noi inainte de a cauta ajutor in alta parte.

Sunt de acord cu cele scrise mai sus dar nu inteleg de ce se pune macar problema existentei a doua tabere (parinti/terapeuti). Stiu ca o echipa contine persoane din ambele categorii deci e vorba de o unitate ce functioneaza pt educarea unui copil. Eu nu fac parte din nici o tabara, nu sunt aliata cu nici un parinte (fiind parinte la randul meu), deci nu cunosc nici o organizatie exclusivista din acest punct de vedere.

Pe de alta parte, eu, ca parinte, lucrez cu studente , de care sunt foarte multumita, dar care nu isi propun sa se specializeze in acest domeniu. Si totusi grupul celor implicati ramane constant pana, din nefericire, un alt copil este diagnosticat cu o afectiune din spectrul autismului si o alta familie isi ocupa un loc in grup. Tutorii care au lucrat intr o familie dar care renunta din diferite motive predau stafeta altor colegi dornici sa exploreze acest taram. De aceea pentru mine nu exista taere ci exista un agregat care trebuie constant alimentat ca sa functioneze eficient.

Apoi, daca ma refer strict la ABA si nu la alte terapii (logopedie, terapie senzoriala etc), sa stiti ca mi-a fost foarte greu sa gasesc o persoana experimentata, cu o viitoare competenta in ABA, aici in Romania care sa ne ajute cu programul. Pe acest blog exista o lista cu terapeuti ABA care este extrem de scurta…

Citind mai multe carti despre subiect si fiind mama a trei copii eu sunt fascinata de puterea tehnicilor comportamentale. Imi ofera mereu instrumente cu care sa pot actiona in educatia copiilor mei. Ce bine ar fi ca mai multi parinti, educatori si binenteles terapeuti ar incepe sa studieze in cadru formal terapia ABA.

Concluzie, pt mine nu exista cele doua tabere din titlu!

Dorinta multora este ca „cele doua tabere” sa fie de fapt una, care lupta pentru un copil care are nevoie de tot sprijinul pe care-l poate obtine de la cei din jur. Insa pentru ca cei mai multi dintre parinti nu pot sa recunoasca meritele terapeutilor s-au creat frustrari in ambele „tabere”: a terapeutilor care se reorinteaza sau parasesc echipele pentru altele, si al parintilor din cauza „neseriozitatii terapeutilor”. S-a creat un cerc vicios care starneste discutii si controverse din ce in ce mai mari… din pacate.
Lista terapeutilor este scurta pentru ca, excluzand pe cei pe care ii recomand personal, nici un parinte nu a recomandat pe cineva de luni de zile de cand exista lista.
Se incearca sa se oficializeze aceasta terapie in Romania, probabil ca atunci lucrurile vor sta altfel. Speram cu totii.
Ma bucur ca aveti un cuvant de spus, si inca unul obiectiv, si mai ales ma bucur ca ganditi asa.
Craciun fericit !!!

BUNA DANIELA

MA BUCUR MULT CA SI TU ESTI DE ACORD CA TREBUIE SA FACEM CEVA IN ROMANIA IN DOMENIUL TERAPIILOR ADRESATE COPIILOR CU DIZABILITATI.

POATE CA VOM PUTEA COMUNICA DACA NU TE DERANJEAZA, SPUN ACEST LUCRU DEOARECE AM LA MINE UN COPIL CARE LUCREAZA PE ABA CU PROGRAME CONSTRUITE DE TINE.

A VENIT LA MINE LA EVALUARE SI PARINTII MI-AU SPUS CA NU AU EVALUARE PSIHOLOGICA ( NU-MI VINE SA CRED ACEST LUCRU….), STII SI TU CUM SUNT PARINTII………

ASTEPT RASPUNS DACA NU TE DERANJEAZA

TOATE CELE BUNE
IULIA P

Buna ziua,

N-am inteles prea bine ce mi-ati spus. Probabil ca trebuie sa vorbim mai pe indelete.
Imi este foarte familiar numele dvs. desi nu ne-am intersectat niciodata. Poate ar fi timpul acum 🙂 Cat despre comunicare intre noi, mi-ar fi facut mare placere sa existe chiar daca nu era un copil comun la mijoc, care probabil ca si-a dorit mult parerea dvs si din cauza asta spune familia ca nu are evaluare psihologica. Desi mai buna evaluare decat au copiii care fac ABA si pe toate ariile complet, nu stiu care alti copii au!
Astept un mail la terapie_in_autism@yahoo.com in care sa vorbim despre acest copil si despre toate problemele astea intampinate deopotriva de terapeuti dar si de copii si de familiile lor, sau despre orice altceva… palnuri proiecte

Numai bine

Desi acest articol e postat cu mult timp in urma de fiecare data cand ma lovesc sau aud ca altcineva se loveste de aceste probleme devine ceva real si tot timpul prezent dand loc la aparitia unor frustrari sau multiplicarea lor…ZI DE ZI TE TREZESTI CU GANDUL NU LA TINE,NU LA CEI DE LANGA TINE ,ci la copilul la care urmeaza sa mergi si sa ai inca o zi in care ai adus contributii la recuperarea lor…si totul e frumos si motivant pana cand incepi sa te simti nerespectat de adulti adica de parinti din diverse motive,uneori ei nerealizand asta ..ma rog ,intrebarea mea e cum se poate ca ptr un parinte sa nu mai insemni nimic daca din diverse motive nu mai poti face parte din echipa ?alta intrebare e cum sa facem noi cei care lucram ,ara sa fim intruzivi si duri,sa -i facem constienti pe parinti ca daca copilul nu se recupereaza in ritmul dorit,daca stagneaza sau face regres e nu numai din cauza celui /celei care coordoneaza sau a echipei ci si datorita faptului ca acesti copii sunt diferiti si nu toti au capacitatea de a invata atat de repede cat si datorita uneori lipsei de implicare a lor ca parinti in timpul dincolo de orele de terapie?
numai bine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Redirectionez 2%

2% pentru Autism

Centrul de Terapie pentru Copiii cu Autism

Centrul AITA ofera copiilor cu autism programe de terapie intensiva, timpurie, utilizand PECS, terapie comportamentala aplicata (ABA), logopedie, kinetoterapie, socializare, toate acestea alcatuite in urma evaluarilor initiale si periodice. La Centru fiecare copil lucreaza in camera sa, avand materialele sale si echipa sa de terapeuti si coordonatori cu multi ani de experienta in domeniu.

Facebook

http://www.facebook.com/ Asociatia AITA

Online

Stats

  • 598,616 hits
%d blogeri au apreciat asta: